March 2026

Am dat drumul primei înregistrări cu inima bătându-mi în gât. Camera din sufragerie. Soacra stătea în fotoliu, exact cum o lăsasem. Nemişcată. Cu privirea goală. Au trecut câteva minute. Nimic. Apoi, încet, foarte încet, degetele ei au început să se miște. Am simțit cum mi se face pielea de găină. Apoi mâna. Brațul. Spatele. S-a […]

La 2 martie 2026, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a mulțumit public șefului statului român, Nicușor Dan, pentru o scrisoare transmisă cu prilejul Zilei Independenței Ucrainei, subliniind rolul Bucureștiului în sprijinirea Kievului, inclusiv prin furnizarea de echipament defensiv, potrivit Agerpres. Mesajul a fost publicat pe platforma X și a fost însoțit de imagini cu corespondența primită de la lideri internaționali. Mulțumirile lui

Romina Gingașu a ales să-și construiască singură drumul, iar povestea ei a atras atenția multor femei care caută modele de perseverență. La 32 de ani, este implicată în afaceri și trăiește un mariaj discret cu miliardarul Piero Ferrari, fiul lui Enzo Ferrari. Cununia religioasă a avut loc pe 24 iulie 2021, la Capri, într-un cadru restrâns, departe de

Motorul s-a oprit brusc chiar în spatele ei. Un SUV negru, prăfuit, cu urme de noroi uscat pe aripi. Portiera s-a deschis cu un scârțâit greu, iar din mașină a coborât un bărbat înalt, palid la față, cu ochii roșii de nesomn. Teodora l-a recunoscut imediat. Tatăl băiețelului. Bărbatul s-a uitat în jur, dezorientat o

Arctic Metagaz, un petrolier rusesc care transporta gaze naturale lichefiate (GNL), a fost cuprins de flăcări în zona centrală a Mării Mediterane, între Malta și Libia. Nava, aflată pe listele de sancțiuni ale Statelor Unite și Regatului Unit, a fost distrusă în urma incendiului, potrivit informațiilor publicate în spațiul european de presă. Incendiul care a pus capăt voiajului navei Arctic Metagaz Datele

Am rămas câteva secunde fără să pot spune nimic. Doar îi priveam. Doi oameni care își trăiseră viața muncind, crescând copii, făcând sacrificii, ajunseseră abandonați ca niște bagaje vechi pe marginea drumului. „Nu sunteți o povară”, am spus ferm, deși vocea îmi tremura. „Și nu o să rămâneți aici.” Le-am întins o sticlă de apă

Darius a pus mâna pe clanță cu ezitare. Lemnul a scârțâit, ca și cum cabana ar fi oftat după zeci de ani de tăcere. Ușa s-a deschis greu, iar aerul dinăuntru l-a izbit în față: miros de pământ umed, de timp închis și de lucruri nespuse. Lumina a pătruns timid, desenând umbre pe pereții cojiți.