2026

Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a depus o solicitare oficială către autoritățile statului prin care cere ca anul 2026 să fie declarat „Anul Americii în România”. Inițiativa este motivată de aniversarea a 250 de ani de la adoptarea Declarației de Independență a Statele Unite ale Americii. Reprezentanții AUR susțin că demersul are ca scop […]

Am dat drumul primei înregistrări cu inima bătându-mi în gât. Camera din sufragerie. Soacra stătea în fotoliu, exact cum o lăsasem. Nemişcată. Cu privirea goală. Au trecut câteva minute. Nimic. Apoi, încet, foarte încet, degetele ei au început să se miște. Am simțit cum mi se face pielea de găină. Apoi mâna. Brațul. Spatele. S-a

Am vrut să cred, pentru că obosisem să fiu puternică singură. Nunta a fost simplă. Câțiva prieteni apropiați. O masă lungă, de lemn, în curtea cramei. Vinul meu, mâncare gătită de femeile din sat. Muzică încetă, românească, dintr-un difuzor vechi. Copiii lui Ion — Radu și Mirela — au zâmbit politicos, dar rece. Prea politicos.

Cuvintele lui m-au lovit mai tare decât orice instrucție dură din anii care au urmat. Atunci am tăcut. M-am ridicat, mi-am strâns farfuria și am dus-o la chiuvetă. N-am plâns. Nici atunci, nici mai târziu. Doar am plecat. Anii au trecut unul după altul, ca niște marșuri lungi. Sibiu, apoi misiuni, cursuri, exerciții, nopți nedormite.

Un murmur a străbătut biserica. Am rămas pe hol, cu spatele lipit de perete, telefonul la ureche. De partea cealaltă, administratorul locației își cerea scuze în șoaptă, vizibil panicat. — Doamnă Popa, plata a fost blocată. Nu putem continua fără confirmare. — E în regulă, am spus calm. Voiam doar să mă asigur că totul

„Conform testamentului lui Radu Ionescu, întreaga avere este administrată și moștenită de soția sa, Ana Ionescu.” Atât. Atât a spus. Nu a fost nevoie de explicații, de fraze lungi sau de vorbe alambicate. În sala aia mare, dintr-o clădire sobră din centrul Bucureștiului, liniștea a căzut ca o ușă trântită. Andrei a clipit de câteva

Am rămas mult timp pe scaun, fără să mă mișc. Afară, se lăsa seara, iar lumina se strecura galbenă printre perdelele groase. Casa era tăcută, dar nu goală. Parcă pereții știau ceva ce eu abia începeam să bănuiesc. Cheia era grea. Importantă. M-am ridicat încet și am început să caut. Am deschis dulapuri, am verificat

Ofițerul nu s-a mișcat.Nici eu. Apoi, cu un gest scurt, a întors capul spre ceilalți militari.— Onor! Într-o fracțiune de secundă, sala a răsunat de sunetul bocancilor care se loveau de podea. Zeci de mâini s-au ridicat în salut. Pentru Andrei. Pentru mine. Pentru tot ce nu se spusese niciodată în familia noastră. Tata se

Tata nu a ridicat tonul. Nu a gesticulat. Tocmai asta a fost cel mai înfricoșător. „Radu,” a spus el rar, „a cui este mașina, pe acte?” Radu a clipit des, surprins. Zâmbetul i s-a subțiat puțin.„A… a Clarei, dar suntem căsătoriți. Ce e al ei e și al meu.” Tata a dat din cap încet.„Nu.

Share După capturarea președintelui Nicolás Maduro în timpul unei operațiuni militare americane în Venezuela, conducerea țării sud-americane a ajuns în mâinile vicepreședintei Delcy Rodriguez, potrivit Constituției Venezuelei, care reglementează ce se întâmplă în lipsa președintelui. Potrivit articolelor 233 și 234, indiferent dacă absența este temporară sau definitivă, vicepreședintele preia atribuțiile prezidențiale, explică CNN. Rodriguez, care