2026

Planurile Guvernului Bolojan pentru luna ianuarie. Ce pregătește Coaliția Luna ianuarie se anunță una intensă pentru Guvernul condus de Ilie Bolojan și pentru coaliția de guvernare, care intră într-o etapă decisivă a mandatului. Primele săptămâni ale anului sunt dedicate stabilirii direcțiilor clare de acțiune, într-un context marcat de presiuni economice, așteptări sociale ridicate și negocieri […]

Sunetul nu semăna cu nimic din ce mai auzise. Nu era piatră. Nu era rădăcină. Era un clinchet surd, ca atunci când lovești lut ud ascuns sub pământ. Maria a încremenit o clipă. Inima îi bătea în urechi. A mai săpat, cu mâinile tremurând. Pământul s-a lăsat brusc, iar din adânc a țâșnit apă rece,

Elena a coborât ultima treaptă fără grabă. Fiecare pas răsuna în liniștea aceea grea, în care nimeni nu mai îndrăznea să șușotească. Oamenii se uitau când la ea, când la Iulian, încercând să lege piesele unui puzzle care nu mai avea sens. Iulian simțea cum i se strânge stomacul. — Elena… a șoptit el, cu

Inima mi-a început să bată atât de tare, încât aveam impresia că se aude în toată casa. Am închis caietul din reflex și l-am strâns la piept. Pașii se apropiau pe hol. Îi recunoșteam. Era mersul lui Andrei. — Ana? a strigat el. De ce e lumina aprinsă aici? Am intrat în panică. M-am uitat

Cuvintele ei au căzut ca un trăsnet. Radu a simțit cum i se strânge stomacul. Nu-i spusese nimic despre mama lui. Nimănui. De unde știa? — De unde știți…? a întrebat el, cu vocea stinsă. Raluca s-a întors calm și s-a așezat pe canapea.— Am oameni care se ocupă de astfel de lucruri. Te-am verificat

Maria a oprit mașina lângă o gară mică, murdară, unde tencuiala cădea în bucăți, iar mirosul de motorină se amesteca cu cel de covrigi calzi. Era seară. Oameni obosiți se mișcau grăbiți, fiecare cu viața lui, fără să bănuiască ce se prăbușise în sufletul bărbatului cu hanorac larg și șapcă trasă pe ochi. — De

Doina Călinescu s-a opus inițial. Dar frica începea să roadă penitenciarul din interior. Dacă lucrurile scăpau de sub control, urma revoltă. Iar o revoltă într-o închisoare de maximă siguranță nu se stinge cu vorbe frumoase. Așa a intrat în anchetă inginerul de securitate Andrei Chirilă, trimis de Administrația Națională a Penitenciarelor. Un bărbat slab, cu

Zâmbetul lui Andrei m-a înfiorat mai tare decât vorbele auzite în bucătărie. Era același zâmbet cald, calculat, pe care îl știam atât de bine. Doar că acum vedeam dincolo de el. În noaptea aceea n-am dormit. Am stat întinsă pe spate, privind tavanul, ascultându-i respirația regulată. Lângă mine dormea un străin. Un bărbat care îmi

Timpul s-a oprit pentru câteva secunde care au părut minute. Ceața se lăsa tot mai groasă peste asfalt, iar respirația tânărului se auzea sacadat, ca și cum fiecare gură de aer era o luptă. Thor nu s-a mișcat. Nu a mârâit. Nu a strâns. Doar stătea acolo, lipit de el, cu o liniște care nu

Am deschis ușa încet. — Bună dimineața, a spus polițistul mai în vârstă. Sunteți doamna Clara Ionescu? — Da. — Am primit un apel legat de o posibilă intrare forțată și de carduri blocate. Am dat din cap. N-am tresărit. — Soțul meu a sunat, nu-i așa? Tânărul agent a ridicat sprânceana. — Soțul dumneavoastră