Fostul portar al naţionalei, Florin Prunea, a povestit recent o întâlnire neaşteptată şi extrem de emoţionantă cu fostul său coleg şi antrenor, Dan Petrescu, pe o terasă din Mamaia. Revederea a stârnit sentimente puternice pentru Prunea, care nu s-a putut stăpâni la vederea omului greu încercat de boală.
Momentul întâlnirii şi reacţia lui Prunea
Prunea a descris scena ca pe o coincidenţă fericită: se afla la masă împreună cu un prieten când a fost avertizat că Petrescu se apropie. Când s-a întors şi l-a văzut, nu a mai putut controla reacţia.
„M-am întâlnit cu cineva, nu cred că se supără pe mine dacă spun. Nici nu-ţi trece prin cap cu cine m-am întâlnit. Ca să-ţi dau un indiciu, mi-au dat lacrimile. L-am luat în braţe, jur că mi-au dat lacrimile. Emoţie multă. Aşa de bine mi-a părut că l-am văzut, că nu l-am văzut de mult.”
Descrierea continuă într-un registru sincer şi direct, cu detalii care subliniază apropierea dintre fostii internaţionali: „Da! Băi, eram cu spatele, eram la cârciumă şi îmi spune prietenul cu care eram eu: «băi, vezi că vine Petrescu». Băi, şi când mă întorc, era chiar în stânga, lângă masa mea. Când m-am întors şi l-am văzut, i-am sărit în braţe, pe cuvântul meu de onoare. Am început să plâng, fratelo! Arată bine, bine”. În cuvintele sale se simte preocuparea pentru starea fostului antrenor, dar şi bucuria sinceră a revederii.
Pasiunea pentru fotbal, chiar şi în timpul tratamentului
Dincolo de emoţie, Prunea a observat şi un aspect care trădează legătura profundă a lui Petrescu cu fotbalul: chiar în contextul în care urmează un tratament medical, acesta nu şi-a pierdut obiceiul de a urmări jocuri şi de a analiza meciuri. Prunea a povestit că, după o scurtă discuţie, Petrescu s-a întors la masa lui şi şi-a deschis tableta pentru a vedea un meci, gest care i-a părut mai degrabă firesc decât surprinzător.
„Ştii, mă, ce-a făcut? Am stat puţin de vorbă cu el şi după aia s-a dus la masă. Ghici ce făcea el la masă? A deschis ditamai tableta şi se uita la fotbal. Şi-i zic: «băi, dar tu eşti sănătos la cap?» / «Păi ce vrei să fac?» Cred că cu fiică-sa era şi cu încă doi prieteni.”
Prunea a continuat, spunând că Dan Petrescu pare, din punct de vedere fizic, într-o stare bună şi că urmează să plece în curând în străinătate pentru o etapă a tratamentului. Această veste l-a emoţionat profund: „Aşa m-am emoţionat, mi-au dat lacrimile”, a mărturisit el.
Reîntâlnirea surprinzătoare a adus la suprafaţă atât fragilitatea momentului, cât şi continuitatea pasiunii pentru fotbal care îi leagă pe cei doi. În imaginile mentale ale lui Prunea, trăsăturile fostului coleg sunt împletite cu respectul şi afecţiunea specifice generaţiei din care fac parte. Mărturia sa rămâne o mostră de emoţie autentică, fără retorică, în care nostalgia şi speranţa coexistă.
