Cum poţi să vinzi casa?! strigă Sofia Andreea, dezorientată, privind spre fiul ei. Unde voi locui? În curte? La gară? Sau vrei să mă trimiţi într-un azil de bătrâni?
Mamă, de ce începi din nou oftă Costin.
Îţi propui să-mi oferi o cutie de la mașina de spălat? ridică vocea, cu un ton încordat. Te-ai înnebunit, Costel?!
Nu striga. Vreau doar să discutăm despre posibilităţi
Ce să discutăm? Casa nu e o marfă pe care o vinzi când îţi este greu! se ridică brusc de la masă. Eu m-am născut aici, tu ai crescut. Și tu ai hotărât să o pui la vânzare!
În acel moment, fără să bată, intră în casă vecina, Lidia Vasilescu.
Sofio! Ce faci, ca o piatră? Tu însţi spuneai că anul ăsta vei planta toate străzile. Iarna trecută ai fost pe punctul de a ceda! Unde-s planurile tale pentru grădină?
Lido, încercam să fiu sinceră Sofia pleacă privirea. Semințele abia răsar și eu nu pot să le stric
Nu le distruge! I-am dat, încă luna trecută, numărul lui Igar, tractoristul din Limanovca! El ți-ar ară aripile și ar săpa tot lângă tine! Ai fi plantat ceva util, nu doar trandafiri de tinerețe
Costel zicea că poate în vară vine cu prietenii. Frigarui, foc de tabără. Dar eu am liliac, trandafiri
Asta sunt trandafirii tăi! răspunse Lidia cu un zâmbet amar. În ultimii cinci ani fiul tău a venit de trei ori. Și mereu cu bere, nu cu grătar.
Lucrează. Are multe treburi
Iţi aduci aminte de iarna când n-a fost nimic? Nici mâncare, nici medicamente! Bine că am trecut pe la tine. Și fiul tău harnic unde a fost? Nu laţi găsit nici pe telefon!
Mereu vine când îl chem
Sofia, e ca o fetiță: crezi și aștepţi. Dar timpul trece. Gândește cu capul, nu cu inima. Grădinile-ți sunt necesare, nu tufișurile de trandafiri!
Poate chiar fac grădină. Unde liliacul a încolțit
Așa e. Și ce zici de fiica ta?
E ca de obicei. Costel vorbește cu ea: La mulţi ani, Crăciun fericit Asta e tot ce rostesc.
Tot mai rar Costel vine la tine, tot mai puţine grijă. Nu vreau să presez, dar viitorul va fi tot mai liniștit
Sofia Andreea locuia în satul Bălțata, lângă Suceava. Rămăsese singură cu copiii de douăzeci de ani, căci soțul morise într-un accident pe drum. Fiica Alina fusese prima născută, deșteaptă, învățase repede să spele și să gătească. Costin a venit mult mai târziu, când mama avea peste patruzeci de ani, devenind mângâierea ei. Între ei erau cincisprezece ani de diferență. Timpuri și creșteri diferite.
Alina plecă primul.
Mamă, vreau să mă căsătoresc.
Cu cine? Cu acel Român din sat? Nu voi permite! Nu are meserie, nici studii, nici cultură!
E viața mea, mamă. Am deja optsprezece ani.
L-ai văzut pe el înăuntru? Nu găsești niciun suflet, e plin de grăsime!
Nu contează aparența, e bun, inteligent. L-au angajat în oraș.
Și vei pleca cu el?! Iar eu rămân singură?
Voi studia. Și voi locui.
Sofia plângea, implorând. Alina, luânduși sacul și sărind pe fereastră, dispăru. Nici un scrisoare, nici un telefon. Doar zvonuri de la cunoscuți, rare ca o ploaie de vară.
Costin a locuit mult timp cu mama. A amenajat curtea: foișor, leagăn, grătar, gazon, flori. Nici o pată de cartofi, nici o grădină.
Mamă, la ce-ţi trebuie grădina? În Bălțata a apărut un supermarket! Avem tot cenevoie cartofi, dovleci, verdețuri. De ce să te chinui?
Pentru că așa se face în sat
A fost odată tradiție! Acum e secolul XXI!
Sofia a cedat. Trăia modest, dar confortabil. Costin aducea produse, medicamente, o ducea la doctor. Apoi a cunoscut o fată, Marina. S-a căsătorit. Sofia a acceptat-o, dar nu sa înțeles cu Marina, disprețuind viața de la țară și, mai ales, pe mama ei.
În timpul unei alte vizite, Costin, cum obișnuia, a îmbrățișat-o, a scos coșul cu provizii și s-a așezat la masă.
Mamă, vreau să-ți vorbesc. Am o idee foarte profitabilă.
Din nou vorba de afaceri?
Mamă, în Bălțata cumpără terenuri! Vor să ridice un mic cartier de vile. Infrastructură, tot ce e nevoie. Dacă vinzi casa cu parcelă, poți cumpăra un apartament cu o cameră în Suceava. Îmi rămâne și capital de început.
Așteaptă și eu? Unde voi locui?
Mamă, nu te panica. Poţi să închiriezi o cameră sau un cămin. Nu pe stradă!
Să mă muți întrun apartament?! Din curtea unde fiecare fir de iarbă are poveste! Ceva faci? Casa noastră este a familiei!
Mamă, e doar o casă. Veche, incomodă. Cât timp prețul rămâne, trebuie să vinzi.
Niciodată! Sofia strânge pumnii. Cât timp sunt în viață, casa rămâne. Nu voi lăsa să fie moștenire!
Costin se ridică brusc, apucă cheile și pleacă fără să-și ia rămas bun.
Sofia ieşi în curte. Pe o aberie era un tufă de trandafiri în floare. Întro mână avea lopata, în cealaltă secure. Încerca să sape tufă, dar nu reușea să o miște.
Tot așa? răspunse Lidia de peste gard.
Nu am putere. Nici în brațe, nici în suflet.
E prea târziu! Sezonul a trecut. Iar Costel poate nu se va întoarce.
Ce să fac?
Gândește racional. Fă totul legal vei avea un apartament în Suceava. Spital lângă, magazin, căldură, vecini. Civilizație.
Sofia nu a dormit toată noaptea, gândinduse. Dimineața sa urcat în autobuz și a plecat spre Suceava, spre Costin. A decis să cedeze, să discute calm.
A urcat la al treilea etaj și a stat nemișcată în fața ușii.
Dinăuntru se auzea o voce:
Vira, nu vrea să vândă! Încăpățânată ca un bulldozor!
Atunci dute pe șantier! Cum sămi susțin afacerea?! Suntem la margine, iar tu te joci de copil! Să piară în Bălțata!
Sofia îngheță. Apoi, cu furie, lovește ușa.
Mamă?! răspunse Costin.
Mulțumesc, fiule, că mai îngropat! vocea îi tremura. Am venit să vorbesc, să ne împăcăm. Dar să știi: nu voi vinde! Niciodată! Mai bine să sap în pământ decât să-l dau pe al tău!
Mamă
Pleacă de aici cu demonul tău! strigă. Săși vândă părinții apartamente! Casa mea nu o atingeţi!
Sofia se întoarse și plecă. Noaptea a petrecut la gară. Dimineața sa întors acasă. Trei zile a stat în pat, apoi a luat securea, dar nu a reușit să se apropie de tufă.
În dimineața aceea, la curte, cineva bătu.
Cine e acolo?
Mamă, sunt eu. Alina.
Alinico?! Sofia îngheță. Copila mea
Mamă, cum ești?
Parcă vocea i sa zdruncinat.
Costin a sunat. Spune că ești nebună, că nu vrei să vinzi casa. Ii am spus să plece. El a crezut că ai renunțat Dar eu am înțeles: e timpul să ne întoarcem.
Copilo dar noi
Când a fost asta? Am trei copii. Și acum înțeleg cât de mult contează!
Copii?
Două fete și un băiat. Iar Radu este acum slab, sportiv, lucrează în IT.
Și tu?..
Vom veni în weekend. Îţi aducem și provizii, tot ce ai nevoie. Suntem aproape, mamă.
Grădină?
Nu-ţi mai trebuie grădină. Ai nepoți acum.
Sofia începu să plângă și o strânse în brațe pe fiica ei.
