Aproape orice bucătărie este dotată cu cel puțin un tocător, alegerea materialului din care este confecționat acesta aparținând fiecărui utilizator în parte. În timp ce unii preferă lemnul pentru sustenabilitate și aspectul său natural, alții optează pentru plastic, fiind convinși de faptul că acest material este mai igienic și se curăță mai eficient.
Bucătarii profesioniști apreciază în mod deosebit tocătoarele din lemn, deoarece acestea protejează tăișul cuțitelor pe termen lung. De asemenea, acestea sunt recomandate în special pentru tăierea produselor de panificație.
Pe de altă parte, variantele din plastic sunt căutate pentru că pot fi introduse în mașina de spălat vase și nu rețin mirosurile neplăcute. Un avantaj major al acestora este posibilitatea de a utiliza culori diferite pentru a evita contaminarea încrucișată, separând astfel zonele de tăiere pentru carne, legume sau pâine.
Problema principală în siguranța alimentară nu este neapărat materialul, ci utilizarea aceleiași suprafețe pentru alimente crude și produse gata de consum fără o igienizare riguroasă între etape. Potrivit csid.ro, această practică duce la contaminarea încrucișată.
Deși multă vreme s-a crezut că plasticul este mai sigur deoarece nu absoarbe lichide, studiile recente în domeniu contrazic această idee. În timpul utilizării, lama cuțitului creează mii de zgârieturi microscopice în plastic, spații în care se pot acumula resturi alimentare și bacterii greu de eliminat, conform informațiilor prezentate de România TV.
Nivelul de siguranța oferit de un tocător depinde mai degrabă de modul în care acesta este întreținut, spălat și înlocuit periodic, decât de natura materialului din care este produs.
