Sfântul Dumitru este sărbătorit în fiecare an la 26 octombrie, zi asociată cu pomenirea celor decedați, aprinderea focurilor pe dealuri și obiceiuri prin care păstorii încearcă să anticipeze vremea din timpul iernii. Cunoscută și sub numele de Sfântul Dimitrie sau Samedru, sărbătoarea este considerată, în tradiția populară, ultima și cea mai importantă a toamnei.
Unul dintre obiceiuri este aprinderea unor focuri mari pe dealuri, mai ales în seara dinaintea sărbătorii, peste care sar copiii. Potrivit credinței populare, cei care sar peste foc vor avea sănătate și noroc, iar pentru tineri obiceiul este asociat și cu posibilitatea de a-și găsi un partener de viață.
Celor care sar peste foc li se oferă de pomană covrigi, nuci, mere, pâine, struguri și prune uscate. Tot de Sfântul Dumitru se fac pomeni pentru cei decedați, cu colivă și colaci în formă de cruce.
Samedru este considerat și patronul păstorilor. Într-un obicei legat de anticiparea vremii, aceștia pun un cojoc pe iarbă, în mijlocul oilor, și urmăresc ce oaie se așază pe el.
Conform superstiției, o oaie neagră care se așază pe cojoc ar anunța o iarnă blândă, în timp ce una albă ar prevesti o iarnă aspră. În Bucovina, o altă credință populară spune că oamenii care plantează usturoi după Samedru vor avea pagube.
Printre obiceiurile zilei se numără și tăierea coamei cailor tineri, despre care se crede că le-ar asigura o creștere frumoasă. Folosirea pieptănului este însă evitată, fiind asociată cu ghinionul.
Tradiția mai cuprinde îndemnul de a achita toate datoriile în ziua Sfântului Dumitru. În unele zone, sărbătoarea este legată și de credința că Sfântul Dimitrie le-ar fi dat oamenilor vinul folosit la Sfânta Împărtășanie.
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, numit și Izvorătorul de Mir, este considerat ocrotitorul orașului Tesalonic din Grecia. Viața sa este plasată în perioada domniilor împăraților Diocletian (284–305) și Maximian (286–305).
Potrivit relatării religioase, Dimitrie a fost fiul prefectului din Tesalonic și a fost întemnițat după ce și-a mărturisit credința creștină. El a murit străpuns de săgețile gladiatorilor.
Denumirea de Izvorătorul de Mir este legată de relatarea potrivit căreia din trupul său nu ar fi curs sânge, ci mir cu puteri vindecătoare. De ziua sa, mulți credincioși îi adresează rugăciuni prin care cer ajutor divin și protecție.
