Reacția lui Dan Negru după crima de la Cenei
O faptă de o gravitate tulburătoare petrecută în Cenei, județul Timiș, unde un adolescent de 15 ani a fost ucis de trei colegi, a stârnit un mesaj puternic din partea prezentatorului TV Dan Negru. El acuză faptul că, în România, modul în care este înțeleasă răspunderea penală a minorilor lasă loc situațiilor în care un copil de 13 ani implicat într-o crimă rămâne în libertate și poate reveni la cursuri.
Realizatorul subliniază că are o legătură personală cu locul în care a avut loc tragedia, descriind Cenei drept „comuna satului bunicilor mei”. Contrastul dintre liniștea recunoscută a Banatului și brutalitatea cazului este, în viziunea sa, frapant.
Dan Negru reproșează sistemului normele care limitează intervenția școlii și protejează excesiv elevii-problemă, în timp ce profesorii devin vulnerabili în fața reclamațiilor. Mesajul său public notează explicit că școala nu poate împiedica reîntoarcerea în clasă a unui minor de 13 ani care a comis o crimă, iar accentul cade pe lipsa fricii de sancțiune.
„Minorul de 13 ani care a ucis e liber, iar școala nu poate să-i interzică să se întoarcă în clasă. Sistemul de la noi vede un copil-problemă ca pe o „victimă” care are nevoie de psiholog. În multe state americane ar fi fost deja în pușcărie. Pentru ca acolo statul pune responsabilitatea pe individ mult mai devreme. Mai degrabă crești un copil bun decat sa repari un adult stricat”
În aceeași notă, el deplânge faptul că profesorii ar fi transformați, de reguli tot mai stricte, în „prizonieri” ai propriilor elevi și ai părinților acestora. În absența unor instrumente clare de disciplină, școala nu poate forma caractere și nu poate livra performanță autentică.
Comparații internaționale și apeluri la schimbarea legii
Pentru a scoate în evidență diferențele de abordare, Dan Negru amintește cazul Lionel Tate din Florida, din 1999—un copil de 13 ani care a ucis o fetiță și a primit inițial o pedeapsă extremă. Prezentatorul insistă că asemenea hotărâri din alte sisteme juridice sunt posibile deoarece legislația pune accent timpuriu pe responsabilitate.
„In 1999 în Florida, un copil de 13 ani, Lionel Tate, a ucis o fetiță și a fost condamnat inițial la închisoare pe viață fără posibilitatea eliberării condiționate. La noi, loazele sunt protejate. Am mai spus-o și m-au certat „iluminiștii”: profesorii sunt prizonierii elevilor. Și ai părinților lor. Profesorul care ii spune unui copil ca e prost ajunge breaking news la televiziuni. Cica, spunandu-i adevarul, elevul intra în depresie”
În viziunea sa, reticența cadrelor didactice de a sancționa abaterile grave — pe fondul regulilor care pot fi ușor întoarse împotriva lor — creează un mediu în care disciplina se erodează. Fără mecanisme ferme și previzibile, spune el, devine imposibilă formarea unor tineri cu repere solide. De aici apelul direct către decidenți pentru revizuirea cadrului normativ, astfel încât elevii să înțeleagă că faptele au consecințe.
În plan social, mesajul ridică o întrebare sensibilă: ce învață copiii când observă că o faptă de o violență extremă rămâne aparent fără urmări serioase? Dan Negru își sprijină poziția pe ideea că educația trebuie să echilibreze răsplata cu pedeapsa, pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii.
„Copilul ajunge pentru societate după educația pe care o primește: ori răsplată, ori pedeapsă“
