Un copil de 13 ani din Timiș a murit după ce o poartă de fotbal s-a prăbușit peste el pe un teren din Cenad. Transportat de urgență la spital și supus unei intervenții chirurgicale, băiatul a luptat mai multe zile, însă medicii au rămas rezervați. În cele din urmă, familia anunță că Lucas s-a stins, iar pregătirile pentru înmormântare au început.
Tragedia s-a produs sâmbătă seara, 14 martie 2026, în localitatea Cenad, județul Timiș. Lucas se afla pe teren împreună cu tatăl său, loc în care ambii obișnuiau să meargă des pentru a se juca. După ce a marcat, băiatul a alergat după minge, iar din mișcare a sărit să se agațe cu mâinile de bara porții.
Accidentul de pe terenul din Cenad
În clipa în care s-a prins de bară, structura metalică s-a dezechilibrat și a căzut, nefiind ancorată în pământ. Greutatea cadrului, estimată la peste 100 de kilograme, l-a lovit în plin pe copil. Tatăl, martor neputincios la scenă, a dat imediat alarma.
„Din fuga aia a fost prima dată când a pus mâinile pe poartă. Nu-i prinsă poarta în beton, nu-i prinsă în nimic, e pusă doar pe iarbă”, a declarat mama băiatului, Dana.
Echipajele de intervenție au ajuns rapid, iar echipele de salvare i-au acordat primul ajutor și l-au transportat la spital. Din cauza impactului puternic, starea lui Lucas a fost considerată de la început extrem de gravă.
Intervenția medicilor și deznodământul
La spital, băiatul a fost operat de urgență. Chiar dacă personalul medical a depus toate eforturile, prognosticul a rămas rezervat, iar medicii au decis menținerea pacientului în comă indusă pentru o perioadă limitată, în speranța stabilizării.
„Copilul a fost operat. Prea mari speranțe nu mi-au dat doctorii. E în comă indusă de medici timp de trei zile”, declara mama băiatului.
După câteva zile critice, în pofida îngrijirilor de la Spitalul Județean de Urgență din Timișoara, viața lui Lucas s-a frânt. Vestea pierderii a adus durere cumplită în familie, care se pregătește acum să-l conducă pe ultimul drum.
Locul joacei de altădată, terenul din Cenad unde tatăl și fiul mergeau adesea, a devenit pentru cei apropiați un reper al unei seri care s-a schimbat dramatic. În centrul acestei povești rămân gesturile firești ale unui copil pasionat de mișcare și dorința de a mai petrece timp pe teren, lângă tatăl lui, într-o seară de 14 martie ce avea să fie ultima.
