Cum funcționează schema „FIFO” în retail
În marile lanțuri de supermarketuri se aplică, în mod oficial, principiul FIFO (First In, First Out) — adică produsele care au intrat primele ar trebui să fie și primele scoase la vânzare. În practică însă, această regulă poate fi adaptată astfel încât, fără a încălca formal textul legii, consumatorul să fie direcționat către produse cu termene mai apropiate de expirare sau către loturi pe care magazinul vrea să le lichideze.
Personalul responsabil cu rafturile are la dispoziție proceduri și rutine care par eficiente la prima vedere: rotirea produselor, etichetarea cu preț redus, aranjarea promoțiilor la nivel vizual. Dar modul în care sunt aplicate aceste proceduri poate favoriza anumite produse — adesea cele cu marje comerciale mai mici sau cele care trebuie vândute rapid — în dauna unei transparențe reale pentru cumpărător.
Trucuri vizuale și tactici comerciale
Magazinul folosește elemente simple, dar eficiente: poziționarea la ochi, separatoare, semnalizare de promoție. În plus, există și alte manevre mai puțin vizibile:
- Mutarea produselor noi în spate — cutiile sau pachetele cu serie recentă pot fi plasate în spate, iar în față rămân cele cu termen scurt de valabilitate.
- Reetichetare» — aplicarea unor stickere cu preț sau promovări care ascund informații esențiale ori atrag atenția asupra reducării fără a sublinia data expirării.
- Promoții temporare — reducerile „de ultim moment” pot avea rolul real de a accelera vânzarea anumitor loturi, nu neapărat de a oferi cel mai bun preț consumatorului.
Aceste practici nu înseamnă neapărat că magazinele încalcă reglementările, dar pot crea o impresie de opacitate. Cumpărătorul obișnuit nu verifică întotdeauna eticheta cu data sau seria produsului, iar amplificarea impactului vizual al unei oferte poate dirija alegerea.
„Există proceduri de lucru, dar aplicarea lor variază între magazine și angajați”, spun surse din domeniu. Această discrepanță între regulă și practică este exact ceea ce face ca mulți clienți să aibă senzația că sunt ‹‹păcăliți››.
Pentru a se proteja, consumatorii pot adopta câteva gesturi simple: verificarea consecventă a datei de expirare, compararea seriilor sau loturilor și atenția la poziționarea produselor (cele de la marginea raftului, adesea, sunt cele mai vechi). De asemenea, citirea etichetelor de reducere și a micilor litere poate preveni surprize neplăcute.
Un alt aspect important este comunicarea cu personalul: solicitarea informațiilor despre prospețime sau despre momentul reumplerii raftului poate scoate la lumină practici care altfel rămân ascunse. Dacă observați o anomalie (de exemplu produse foarte apropiate ca dată de expirare fără semne clare de reducere), e util să cereți explicații.
În definitiv, lanțurile mari de retail gestionează volume uriașe de produse și au instrumentele logistice pentru a respecta principiile FIFO. Totuși, modul în care aceste instrumente sunt folosite — combinat cu tehnici de merchandising — poate avantaja în primul rând interesele comerciale ale magazinului, nu neapărat pe cele ale consumatorului.
Cumpărătorii informați rămân cea mai bună apărare: atenție la date, la reformulări în raft și la semnele de reduceri care nu explică motivul scăderii de preț. Problemele de transparență pot fi reduse prin verificare și dialog, nu doar prin încredere oarbă în etichetele din magazin.
