Un scriitor originar din România, care a crescut în Spania, ajunge pentru prima dată la cititorii din Italia, după ce poeziile sale au atras sute de mii de oameni în Spania și America Latină. Povestea lui pornește dintr-o copilărie marcată de plecare, despărțire și adaptare, experiențe care au devenit materia sensibilă a versurilor sale.
Potrivit publicației Il Quotidiano, Miguel Gane (numele de artist al lui George Mihăiță Gane) s-a născut în 1993, la Lerești, în județul Argeș, iar la vârsta de nouă ani a ajuns în Spania împreună cu familia. Acolo a trebuit să învețe o limbă nouă, să se adapteze unei lumi diferite și să reconstruiască, pas cu pas, sentimentul de apartenență.
Drumul său literar a început odată cu întâlnirea cu Rafael, profesorul particular care l-a apropiat de limba spaniolă și de poezie. „El a fost primul meu contact cu limba spaniolă și cu literatura”, a povestit Miguel Gane, explicând că profesorul îi dăruia cărți de poezie scrise chiar de el și i-a insuflat dragostea pentru cuvântul scris.
Primele versuri le-a scris în copilărie, iar la școală a câștigat un concurs, însă premiul nu i-a fost acordat, pentru că poeziile sale au fost considerate prea bune și s-a crezut că erau deja publicate. De atunci, scrisul a rămas pentru el un spațiu de protecție.
„Pentru mine, scrisul este un refugiu, un adăpost din care privesc lumea, dar și un loc pe care îl ofer cititorilor pentru ca ei să se simtă în siguranță”, a spus autorul.
Volumul care ajunge acum în Italia, „Poți să-mi faci ce vrei”, este prima sa carte tradusă în italiană, de Gloria Torelli, și publicată de Articoli Liberi. Cartea readuce în prim-plan amintiri dintr-o copilărie grea: casa modestă, gesturile bunicii, ruptura provocată de migrație și nevoia de a găsi un loc într-o lume nouă.
Pentru Miguel Gane, copilul care a plecat din România nu a dispărut niciodată. „Copilul care a ajuns în Spania este încă viu în mine”, mărturisește scriitorul, care spune că maturizarea l-a ajutat să se apropie mai profund de acea parte a trecutului său. Din acea experiență, explică el, vine o mare parte din empatia care se regăsește în textele sale, mai ales față de oamenii vulnerabili, aflați în căutarea unei a doua șanse.
Spania a însemnat pentru familia lui o oportunitate, dar și un drum dificil. Autorul vorbește despre ani de învățare, sacrificii și adaptare, în care a trebuit să reînvețe să comunice, să se joace și să trăiască într-o limbă nouă, după plecarea dintr-un sat mic din România către un oraș mare.
Cartea tradusă acum în Italia are și o dimensiune mai dură decât alte texte ale sale. Ea pornește de la celebra reprezentație artistică „Ritm 0” a Marinei Abramovic, realizată în 1974, într-o sală de expoziții din Napoli, în Italia. Artista sârbă a pus în jurul corpului ei 72 de obiecte, unele asociate plăcerii, altele durerii, și a permis publicului să le folosească asupra ei, asumându-și responsabilitatea pentru ceea ce urma să se întâmple.
În primele momente, cei prezenți au reacționat cu prudență, însă pe măsură ce pasivitatea artistei a devenit evidentă, comportamentul lor s-a schimbat. După aproximativ trei ore, au început agresiunile fizice și sexuale: hainele i-au fost rupte, i-au fost făcute tăieturi pe gât, iar o armă încărcată a fost îndreptată spre ea. Un participant i-a scris pe frunte, cu ruj, cuvântul „sfârșit”. După șase ore, galeristul a oprit reprezentația.
Din această imagine a vulnerabilității absolute, Miguel Gane construiește o reflecție despre violență, iubire, dominație și fragilitatea umană. Una dintre frazele-cheie ale volumului concentrează tensiunea cărții: „Poți să mă prinzi în capcană, să mă eliberezi, să mă creezi, să mă distrugi […] poți face cu mine ce vrei, atât timp cât îmi faci ceva”.
De la un mic blog de poezie, scriitorul a ajuns să fie publicat de Penguin Random House și să fie citit de un public numeros în Spania și America Latină. Pentru el, această apropiere de cititori înseamnă și responsabilitate.
„Cititorii îți dedică ceea ce au mai prețios: timpul lor”, spune Miguel Gane, care afirmă că încearcă să scrie de fiecare dată o carte mai bună și să rămână aproape de cei care se regăsesc în textele sale.
În privința viitorului, autorul nu vorbește despre obiective rigide, ci despre dorința ca volumele sale să continue să fie iubite și să-și găsească locul atât printre cititorii care îl cunosc deja, cât și printre cei care îl descoperă acum.
