var interstitialSlot;
googletag.cmd.push(function() {
interstitialSlot = googletag.defineOutOfPageSlot(
'/23293390090/stirifaine.com/stirifaine.com_interstitial',
googletag.enums.OutOfPageFormat.INTERSTITIAL);
interstitialSlot.addService(googletag.pubads());
// Slot returns null if the page or device does not support interstitials.
//document.getElementById('link').style.display = 'block';
// Enable SRA and services.
googletag.pubads().enableSingleRequest();
googletag.pubads().set('page_url', 'stirifaine.com');
googletag.enableServices();
googletag.pubads().refresh([interstitialSlot]);
});
Zvonul spunea că băiețelul născut de Clara nu semăna deloc cu Andrei. Că avea trăsături complet diferite, pielea mai închisă și ochii verzi, deși în familia lor nimeni nu avea asemenea ochi.
slot.defineSizeMapping(mapping1);
slot.addService(googletag.pubads());
googletag.enableServices();
googletag.display('stirifaine.com_responsive_1');
});
La început, am ignorat totul. Nu voiam să mă mai întorc la trecut, nici măcar prin vorbe. Dar în zilele următoare, am primit tot mai multe mesaje de la oameni care fuseseră apropiați de familia Dima. Toți spuneau același lucru: Andrei era distrus, iar doamna Corina nu mai scotea un cuvânt despre „moștenitor”.
După două săptămâni, o prietenă care lucra la maternitatea din București mi-a confirmat zvonul: testul de paternitate fusese făcut. Băiatul nu era al lui Andrei.
Am simțit cum mi se oprește inima. Nu de bucurie răutăcioasă, ci de ușurare. Universul făcuse dreptate fără ca eu să cer nimic.
La scurt timp, am auzit că Andrei a pierdut controlul asupra afacerii de familie, iar mama lui, rușinată, s-a închis în casă. Clara a plecat în grabă, luând cu ea bijuteriile și banii. „Regina” familiei dispăruse peste noapte.
Eu, în schimb, aveam o viață simplă, dar plină de pace. Fetița mea, Maria, învăța să meargă și râdea din orice. În fiecare dimineață, o țineam de mână când mergeam spre parc și simțeam că tot ce am pierdut se transformase în binecuvântare.
