3 februarie 2026 aduce o serie de lămuriri din partea ANAF privind tratamentul fiscal al banilor mutați între membrii aceleiași familii. Clarificările vizează situațiile frecvente în care părinți, copii, bunici, nepoți sau soți își trimit bani prin bancă ori aplicații de plată, dar și modul în care aceste sume trebuie înțelese din perspectiva obligațiilor fiscale.
Mesajul central este că natura sumei contează mai mult decât canalul prin care ea circulă. Un simplu transfer între conturi nu stabilește, de unul singur, tratamentul fiscal; ceea ce se analizează este motivul pentru care banii sunt trimiși și modul în care acesta este documentat. Cu alte cuvinte, un ajutor ocazional, o donație în familie sau un împrumut pot avea abordări diferite față de sume care reflectă, în fapt, o activitate economică sau un venit mascat.
Ce înseamnă, de fapt, clarificarea ANAF
Autoritatea fiscală explică faptul că nu orice transfer de bani între rude devine automat venit impozabil. Cheia este justificarea: dacă banii reprezintă sprijin familial, cadou sau restituirea unui împrumut, abordarea este diferită de cazul în care sumele reflectă plăți pentru servicii ori alte activități cu caracter de venit.
Astfel, în practică pot apărea patru tipuri des întâlnite de situații:
1) Ajutor ocazional – sume trimise pentru cheltuieli curente ale unui membru al familiei.
2) Donație – sprijin fără obligația de a restitui banii; este util să fie consemnat explicit la transfer.
3) Împrumut între rude – banii se dau cu promisiunea restituirii; un înscris simplu între părți ajută la dovedire.
4) Plată pentru o prestație – atunci când, în realitate, se compensează o activitate sau un bun; acest tip de sumă poate avea implicații fiscale.
Clarificările atrag atenția și asupra faptului că dubla natură a unor transferuri (de exemplu, când un „ajutor” este, în fapt, contravaloarea unei lucrări) poate ridica semne de întrebare la o verificare ulterioară. De aceea, transparența este esențială: explicațiile trecute la detaliile plății și păstrarea documentelor justificative reduc riscul unor interpretări greșite.
Documente utile și bune practici pentru transferuri în familie
Pentru a demonstra corect natura sumelor, sunt recomandate câteva măsuri simple:
– Mențiuni clare în ordinul de plată sau în aplicație: „donație între rude”, „împrumut fără dobândă”, „ajutor pentru cheltuieli medicale”.
– Înscrisuri între părți: o notă de mână, o confirmare prin e-mail sau un acord simplu privind împrumutul și termenul de restituire.
– Corelarea transferului cu documente relevante: facturi, devize, chitanțe, după caz.
– Păstrarea extraselor de cont care arată traseul banilor.
În plus, este bine de știut că instituțiile financiare aplică reguli de cunoaștere a clientelei și pot solicita explicații pentru anumite operațiuni. Acest cadru prudențial nu stabilește impozitul, dar ajută la clarificarea naturii tranzacției. ANAF subliniază importanța coerenței între ceea ce se notează la transfer și documentele pe care contribuabilul le poate prezenta.
Un transfer între rude nu schimbă, de la sine, regimul fiscal al banilor. Contează scopul, dovada și consecvența explicațiilor.
În practică, un mesaj explicit la plată precum „sprijin familial” sau „împrumut – restituire în 12 luni” poate preveni confuzii ulterioare. Iar atunci când suma este mai mare ori repetitivă, un acord scris între părți – oricât de succint – oferă un plus de claritate. Evitarea fragmentării artificiale a plăților și păstrarea unei urme documentare ajută la poziționarea corectă a tranzacției din start.
Exemplu de bună practică: dacă un părinte trimite copilului o sumă semnificativă pentru studii sau locuință, la transfer se notează clar scopul, se păstrează dovada (de exemplu, contractul de închiriere ori dovada cheltuielilor de școlarizare), iar părțile țin la îndemână extrasul de cont. O astfel de abordare reduce birocrația ulterioară și oferă vizibilitate asupra naturii reale a banilor.
