ANAF accelerează ritmul controalelor, cu accent pe identificarea veniturilor nedeclarate și pe corectarea rapidă a situațiilor fiscale. Instituția a demarat o campanie în care verificările fiscale se concentrează pe câteva sute de persoane selectate în baza unor indicatori de risc, semnalând o schimbare de intensitate și de metodă în zona de conformare.
Demersul vizează creșterea gradului de conformare voluntară și recuperarea sumelor care nu au fost raportate corect. Mesajul transmis contribuabililor este că transparența și documentele bine păstrate devin esențiale într-un context în care analizele comparative și solicitările de clarificări se multiplică.
Persoanele vizate sunt cele la care apar discrepanțe între veniturile declarate și stilul de viață, fluxurile din conturi ori tranzacțiile raportate de terți. În practică, autoritatea poate solicita note explicative, copii ale documentelor justificative și detalii privind proveniența unor sume, urmând ca răspunsurile să fie evaluate în raport cu datele din sistemele proprii.
Ce urmărește ANAF și cum sunt selectați contribuabilii
Selecția are la bază indicatori obiectivi, cum ar fi diferențe între veniturile declarate și cheltuielile prezumate, regularitatea unor încasări sau natura activităților desfășurate. Zonele frecvent analizate includ activități independente, închirieri, tranzacții derulate pe platforme online ori alte surse de venit care pot ridica semne de întrebare prin volum, recurență sau lipsa documentelor justificative.
Odată inițiată verificarea, contribuabilul primește o solicitare de informații sau o invitație la clarificări. De regulă, autoritatea încearcă mai întâi să obțină explicații și acte care pot lămuri rapid situația, iar acolo unde diferențele persistă, poate propune corecții ori poate continua cu măsuri suplimentare, în limitele legii.
Consecințele pot varia de la simple corecții declarative până la impuneri suplimentare și accesorii (dobânzi, penalități), în funcție de gravitate și de cooperarea contribuabilului. În etapa de analiză, răspunsurile clare și documentele complete scurtează procedura și reduc riscul unor interpretări nefavorabile.
Atenție: păstrați ordine în extrasele de cont, contracte, chitanțe, facturi și orice dovadă a provenienței sumelor. O arhivă minimă bine structurată este, adesea, diferența dintre o lămurire rapidă și o verificare prelungită.
Ce ar trebui să faci dacă primești o notificare
1) Citiți cu atenție solicitarea: verificați perioada, natura veniturilor vizate și documentele cerute. Notează termenele menționate și modul de transmitere a răspunsului.
2) Adunați dovezile: extrase de cont relevante, contracte (de prestări servicii, închiriere etc.), facturi, chitanțe, tabele de calcul. Marcați clar tranzacțiile explicate pentru a ușura verificarea.
3) Formulați un răspuns coerent: explicați pe scurt fiecare sumă sau categorie de venit, cum a fost obținută și unde a fost declarată. Evitați formulările ambigue; simplitatea și consistența contează.
4) Cereți sprijin specializat, dacă e cazul: un consultant fiscal poate valida argumentele, poate sugera declarații rectificative acolo unde este nevoie și vă poate ajuta să organizați documentele.
5) Păstrați dovada comunicărilor: numere de înregistrare, confirmări de primire, copii ale documentelor transmise. Acestea pot fi utile în orice etapă ulterioară.
Riscurile de neconformare includ stabilirea unor sume suplimentare și aplicarea de accesorii. Pe de altă parte, o abordare proactivă, cu răspunsuri rapide și documentate, poate conduce la închiderea mai rapidă a verificării sau la ajustări minime.
Este util să revizuiți periodic modul în care țineți evidențele: separarea conturilor personale de cele folosite în activități economice, contracte clare pentru sume primite, verificarea la timp a declarațiilor și a obligațiilor aferente. Ordinea administrativă reduce riscul unor erori involuntare și oferă vizibilitate asupra fluxurilor de bani.
În perioade cu intensificarea controalelor, contribuabilii bine pregătiți răspund mai ușor solicitărilor: găsesc rapid documentele, oferă explicații scurte și clare și pot demonstra proveniența sumelor. Pentru cei care își pun la punct arhiva și procesele, relația cu autoritatea devine mai previzibilă, chiar și atunci când apar întrebări suplimentare.
