Eliza tăcu, cu privirea în gol, ca și cum încă simțea încheietura prinsă de acea mână tremurândă și murdară care o împiedicase să facă pasul dincolo.
Eliza tăcu, cu privirea în gol, ca și cum încă simțea încheietura prinsă de acea mână tremurândă și murdară care o împiedicase să facă pasul dincolo. — L-am întrebat atunci: „De ce îți pasă? Nu mă cunoști.”Și el mi-a zâmbit. Dinți lipsă, ochi obosiți, dar calzi.— „Pentru că și mie mi-a păsat de cineva și […]