PS2026

Curtea Constituțională a României (CCR) a decis, luni, să amâne din nou luarea unei decizii privind reforma pensiilor magistraților. Noul termen, anunțat de președintele CCR, Elena-Simina Tănăsescu, este 16 ianuarie. Aceasta a precizat că, pentru săptămâna în curs, ea era singura persoană care avea concediu, însă l-a anulat în această dimineață. Ședința CCR privind pensiile […]

Vine o reacție dură dinspre Guvernul Bolojan, după ce CCR a amânat din nou verdictul în cazul pensiilor speciale. Un ministru le cere judecătorilor să își asume o decizie și ”să nu își mai bată joc!” Curtea Constituțională a României (CCR) a amânat din nou verdictul pe pensiile speciale. Un ministru din Guvernul Bolojan a

Cătălin și Andra Măruță au acceptat invitația lui Ioan Andone și a soției sale, Simona, de a merge la o masă festivă, prilej cu care cele două familii s-au reunit într-o atmosferă caldă. Prezentatorul TV a ales să împărtășească momentul cu urmăritorii săi din mediul online, publicând mai multe imagini de la întâlnire, iar reacțiile

În prag stăteau doi bărbați și o femeie. Unul ținea o mapă groasă sub braț, celălalt avea o insignă prinsă de geacă. Femeia privea calm, cu o expresie neutră. „Bună ziua,” a spus unul dintre bărbați. „Suntem de la executor judecătoresc.” În living s-a făcut liniște. Se auzea doar muzica de fundal și clinchetul paharelor

Am ieșit din spital cu pași rari, dar mintea îmi alerga mai repede ca niciodată. Aerul de afară era rece, iar Brașovul își vedea liniștit de treabă, de parcă lumea mea nu tocmai se prăbușise. În mașină, am stat câteva minute cu mâinile pe volan, respirând adânc. Nu mai plângeam. Lacrimile se terminaseră. În locul

Am rămas mult timp în birou, cu mâna pe coperta dosarului. Casa era tăcută, prea tăcută pentru o locuință în care, cu o săptămână înainte, încă mai exista viață. Ceasul de pe perete ticăia rar, apăsat, de parcă număra nu secundele, ci deciziile mele. Nu am fost o mamă perfectă. Nici pe departe. Am muncit

Ana s-a așezat pe scaunul de la pian cu spatele drept, deși genunchii îi tremurau. În spate, bucătăria fierbea. Oalele clocoteau, comenzile se adunau, dar nimeni nu mai mișca un deget. Toți așteptau. Maria cântase înaintea ei. Corect. Tehnic. Fără greșeală. Aplauze politicoase, zâmbete calculate. Acum era rândul Anei. A atins clapele. Pentru o clipă,

Ana a lăsat farfuria să-i alunece din mână. A căzut pe podeaua rece și a scos un zgomot sec, dureros. Din odaia din spate s-a auzit un scârțâit de pași. Gheorghe a apărut în prag, sprijinit într-un baston vechi. Când l-a văzut pe Andrei, a încremenit. Ochii i s-au umezit, dar mândria l-a ținut drept.

Liniștea de la capătul celălalt al telefonului m-a lovit mai tare decât orice țipăt. — Andreea… nu e chiar așa… a început el, cu voce joasă. Atunci am închis. Pur și simplu. M-am sprijinit de perete și am respirat adânc. Elena, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, deja desfăcea o valiză în mijlocul

Ușa de la intrarea principală s-a deschis exact în momentul în care grefiera a strigat numărul nostru de dosar. Am ridicat privirea. Un bărbat înalt, îmbrăcat impecabil, cu un costum bleumarin și o servietă din piele maronie, a intrat calm, de parcă locul îi aparținea. Privirea i-a trecut rapid peste hol, apoi s-a oprit la