Cenușăreasa, prințesa ogrăzii: cum folosim cenușa în grădină
Sunt sigură, că mulţi dintre cei cu dare de pământ, folosesc cenuşa drept îndreptar de bună-stare a ogrăzii. Că o fac dintr-o virtute a obişnuinţei seculare, sau cu ştiinţa că e un lucru cât se poate de preţios, nu ştiu să vă spun. Dacă stau să mă gândesc, oricum ar fi, tot bine este.
Dar, mai există o categorie de gospodari cei, care cârtesc şi bombănesc în bărbi. Aşa că, m-am pus pe scris aste rânduri mai mult pentru domniile lor, doar-doar i-oi îndupleca să-şi plece urechea şi înţelegerea asupra celor ce urmează.
Trebuie să recunosc, din start, că am început să folosesc cenuşa, pentru că aşa am vazut că se face pe la vecinii de la „moşie”. Apoi, au fost auzite vorbe de clacă, cum că, de fapt, cenuşa , netrebnica, face numa rău. Cum nu-mi place să plutesc în neştiinţă, m-am băgat repejor prin nişte cărţi, am început să pun întrebări, am „goagălit”, pentru că, trebuia, musai, să-mi satisfac paraxenia. Ei, şi am pus dimpreună ce mai ştiam eu, cu ce am aflat de la minţi mai luminate şi mai experimentate, iar rezultatul îl vedeţi mai jos.
CENUŞA: îngăşământ mineral desăvârşit, minunăţie a naturii, născută din jale şi trup de lemne, praf de mântuire pentru ţărâna obidită, aduce binefacere şi primeneală în orice ogradă cu respect de pământ. S-a pregătit ea cu multe bunătăţi şi leacuri: are prin boccele mulţime de elemente din răbojul bătrânului chimist, Mendeleev, vreo 74 la număr: şi potasiu, şi fosfor sub formă numa bună de asimilat de pământurile mai acre din fire, ca să se molcomească, să devina primitoare de rod, are şi calciu, şi magneziu, fier, sulf şi zinc. A mai pus şi căteva microelemente, din cele trebuincioase legumelor, perenelor, dar si pomilor şi arbustilor dătători de fructe: bor, mangan, cupru, zinc, molibden şi nu mai continuu, că mai avem multe lucruri interesante de aflat.
Proprietăţile cenuşei
In amănunte tehnice n-am să intru, în schimb, am să menţionez câteva lucruri bine de luat în seamă. Cenuşă mai multă „lasă”, nu trunchiul sau ramurile, cum s-ar crede, ci coaja si frunzişul. Felurite esenţe, lasă în urma lor şi o cantitate diferită de cenuşă. Vârsta lemnului, are şi ea importanţa ei.
Apoi, din punct de vedere al conţinutului de elemente benefice, cea mai mare cantitate de potasiu o găsim în cenuşa provenită de la tulpinile de floarea soarelui (35-38%!), de la resturile vegetale (17,9%) urmată de cea provenită de la esenţele de foioase (14%), pe câtă vreme în cea de răşinoase – doar 3-7%. Cenuşa provenită de la oase se remarcă printr-un conţinut important de elemente fosfo-potasice. Aceste tipuri de cenuşă sunt prielnice pentru aproape toate culturile pe care le adăpostim în ograda noastră: legume, fructe, flori. În schimb, cenuşa de turbă, săracă în elemente hrănitoare, ar fi bine s-o amestecăm cu compost, sau, în cel mai bun caz, s-o punem la treabă când e vorba de amendarea solului cu calciu (această cenuşă având o concentraţie de 15% calcar) şi atât.
Oricum, s-o utilizăm in stare pură, nu e indicat, deoarece putem face mai mult rău decât bine. Nu întâmplător am adus în discuţie şi acest lucru, pentru că, mulţi consideră cenuşa neprietenoasă şi spun cam aşa: „aveti grija cu cenusa, pentru ca are efecte benefice pe termen scurt, dar pe termen lung va stricati gradina, documentati-va mai mult despre efectul cenusei asupra pamantului”. Şi atunci mă simt obligată să fac următoarea menţiune.
Ce „NU”
Cele afirmate mai sus, nu-s chiar departe de adevăr, numai că trebuie limpezite, un picuşor, împrejurările. Este vorba, mai curând de cantitatea înglobată, decât de durata de administrare.
Aşa că, vom puncta câteva lucruri trebuincioase: datorită faptului, că cenuşa conţine un procent însemnat de calciu, ea are proprietatea de a îndulci pământul, sau, în limbaj mai sec – creşte reacţia alcalină a substratului. Acest lucru face greoaie trecerea şi pătrunderea elementelor hrănitoare din sol în plante; de aceea, îngrăşămintele, care conţin azot (bălegar, găinaţ de pasăre, fecale, sulfat de amoniu, uree, etc.), nu se vor aplica laolaltă cu cenuşa, ci la o distanţă de cel puţin o lună după ce am prăfuit cu ea.
Din acelaşi rezon, cenuşa nu va fi folosită nici în preajma plantelor acidofile (azalee, camelii, rhododendroni, hydrangeea, afin, merişor, răchiţele, erica, calluna, conifere) şi nici pe solurile cu pH7 şi peste. Pe dumneaei, cenuşa, este bine s-o adăugăm în substrat, pe suprafeţe mai întinse, o dată la cel putin 2 ani, dacă nu chiar la 3-4 ani, căte 100-200gr./m2. Teoretic, cam asta ar fi norma.
De aplicat drept leac, îngrăşământ foliar sau aşezată cu potriveală suficientă în lăcaşul de plantare, o putem face an de an, în limitele simţirei de sine. Şi, ca să închei cu acest capitol, „ce să nu faci”, vă mai spun: sub nicio formă nu folosiţi cenuşa din arderea gunoiului, lemnului tratat sau vopsit, a cărbunelui, sau, şi mai rău, de la arderea diverselor plastice sau a cauciucului. O astfel de cenuşă ascunde chimicării primejdioase şi metale grele, care vor otrăvi, în loc să hrănească, pamantul şi plantele.
Ce „DA”
Să trecem la actele filantropice ale Cenuşăresei. Spuneam în articolul precedent, că, prin conţinutul bogat de calciu, are darul de a înmuia aspreala pământurilor acide. De aceea, cănd dorim să ostoim acreala unui astfel de teren, vom folosi la metrul pătrat cam 0,700 kg. – 1,5 kg. de cenuşă de lemn, sau 1,5 kg.– 3 kg. din cea provenită de la resturi vegetale, iarbă sau buruieni, pe care o adâncim la cel mult 10 cm.
Şi aici vin cu o subliniere, şi anume, la pământurile greoaie (lutoase, argiloase) cenuşa va fi încorporată atât la săparea din toamnă cât şi la cea din primăvară. Ştiu ce o să-mi spuneţi: parcă nu eram de acord cu săpatul, pentru că face mai mult rău decât bine. În cazul de faţă avem de-a face cu pământuri grele, care necesită, musai, un astfel de tratament, şi, culmea, săparea va trebui să fie la adâncime de 30, chiar 40 cm! Pe solurile nisipoase, uşurele, afânăcioase, aplicăm cenuşă doar primăvara.
Cenuşa nu conţine clor. Este o afirmaţie, care o face să fie foarte apreciată şi să crească în ochii multor culturi. De meniul şi leacul oferite se bucură şi castraveţii, roşiile, varza cu toate neamurile ei, mazărea, fasolea, cartofii, dovleceii, dovlecii, ardeii, vinetele, rădăcinoasele, dar şi căpşunii, arbuştii şi pomii fructiferi. Nu, nu am uitat să pomenesc florile; şi cele anuale, dar şi cele perene sunt mari amatoare de zguri vegetale. Prăfuiţi, sau înglobaţi cenuşa, de jur-împrejurul tufelor de bujori. Ei fac parte dintre plantele – egoist, care nu dau nimic, ci doar consumă, aşa că, un astfel de tratament va fi foarte apreciat şi de îmbujoraţi, dar şi de pământul, care nu va mai fii secătuit.
Cum se aplică, parcă simt întrebarea plutind în aer. Aplicarea se poate face în mod diferit. Sub formă de „apă de cenuşă” (mod de preparare I: 500 gr de cenuşă opărim cu 5 l apă fiartă, sau fierbem 15 minute; lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”, adică, apă de ploaie, sau nu, stată în soare pănă se încălzeşte.
Mod de preparare II: luăm o găleată de 10l, punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi, peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână – 10 zile. Scurgem apa limpede, adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea, fireşte, concentraţia va fi mai slabă), pulverizand pe suprafaţa solului, sau, direct, pe plante.
Când aplicăm cenuşa sub formă prăfoasă, şi o presărăm de jur-împrejurul culturilor, va trebui, totuşi, avut grijă s-o încorporăm, udând bine în urma ei, ca s-o fixăm mai abitir şi la propriu (să n-o zburătăcească vânturile mai agitate), şi la figurat (ca să ajungă mai lesne la plantele noastre înfometate). Un alt mod, ar fi acela, cu care eu mă împac cel mai bine, nefiind nevoită să fac pauze de folosire a ei, şi anume, direct în lăcaşurile de plantare la momentul transplantării sau al plantării la locul definitiv.
Şi vin cu câteva exemple:
(1 lingură = 6 gr. cenuşă; 1 pahar de 200ml = 100gr cenuşă; un borcan de 500 ml = 250 gr cenuşă; 1borcan de un litru = 500 gr. cenuşă.)
- răsad de legume – se recomandă – 8 – 10 gr în lăcaş; eu pun o lingură, iar în timp, până la plantarea la locul definitiv, mai duşuiesc cu apă de cenuşă
- castraveţi, dovlecei, patisson – se recomandă – 6 – 12 gr în lăcaş; eu pun vreo 2 linguri rase
- cartof – se recomandă – 60 – 100 gr; eu pun în lăcaş, sau pudrez fiecare crump, cu câte o linguriţă de cenuşă. Pudrez tufele, până ce nu s-a topit roua, după ploi, sau după ce le stropesc chiar eu, aşa, ca să se prindă mai bine cenuşa de frunze; astfel, vargatului de colorado îi piere cheful de a rumega din frunze, iar pe ciupercă n-o mai bate gândul să invadeze tarlaua.
- mazăre – se recomandă -15 – 20 gr; eu pun în fiecare cuib cam 2-3 linguri cu vârf . Pudratul este nelipsit, mai ales după ploi. ardei gras, vinete, roşii – se recomandă – 18 gr în lăcaş. Eu pun cam 3 linguri bune, şi, nu uit ca, după fiecare ploaie, să pudrez peste frunze şi rod, astfel, ca ciuperca, să nu se prindă de ele.
- varză – la plantare pun în lăcaş cam o lingură, iar, peste vară, am grijă să pudrez, de jur-împrejur, să nu permit melcilor şi limacşilor să-şi croiască drum pănă la înfoiata noastră, dar şi peste ea, anume ca să n-o recunoască marele fluture alb şi să nu se aşeze la casa lui pe foile ei. În plus, prin metoda aceasta, primeşte şi hrană.
- căpşuni, zmeur – se recomandă -100 – 150 gr; eu pun cam 1 cană pe lângă tufă, sau, la zmeur, presar de-a lungul rândului, socotind o cană la fiecare 3-4 fire. Pudratul stă la loc de cinste. Goneste lighioanele nesăţioase, dar şi ciupercile mişele. Mult se mai bucură pomii de trataţia cu cenuşă.
Să vă spun ce şi cum am învăţat eu să procedez. O dată la 3-4 ani fac următoarea operaţiune: în jurul trunchiurilor pomilor mei fructiferi (pe tot cuprinsul coroanei) fac un şanţ nu mai adânc de 10-15 сm, cu mare grijă, să nu stric rânduiala rădăcinilor. În „tranşeea” creată torn cam 5-6 găleti de apă, în care pun câte două căni de cenuşă/galeată, sau, presar cam 1 kg de cenuşă (aceasta este raţia pentru un pom matur). Apoi, repejor, acopăr şanţul la loc.
Distribuie acest articol:
Recomandam urmatoarele produse:
