Mulți români amână formalitățile după un deces în familie, fie din lipsă de timp, fie din cauza tensiunilor între rude. Întrebarea-cheie rămâne: cât timp ai la dispoziție pentru a spune „da” moștenirii și când riști să nu mai poți revendica nimic?
Răspunsul nu lasă loc de interpretări: dreptul de a accepta moștenirea este limitat în timp, iar regulile sunt clare și se aplică oricui este chemat la succesiune.
Termenul legal pentru acceptarea moștenirii
Moștenirea se deschide la data decesului, iar din acel moment începe să curgă un termen de 1 an în care fiecare potențial moștenitor trebuie să decidă dacă acceptă sau nu. Trecerea timpului fără o manifestare valabilă duce la pierderea dreptului de a moșteni.
Acceptarea nu înseamnă neapărat drumuri urgente la notar a doua zi după înmormântare. Legea recunoaște două modalități, ambele valabile:
• acceptare expresă – o declarație autentică dată la notar sau un înscris autentic prin care îți afirmi calitatea de moștenitor și intenția de a accepta.
• acceptare tacită – fapte din care rezultă, fără echivoc, că te porți ca proprietar al bunurilor din succesiune: plata impozitelor pentru imobilul lăsat în urmă, administrarea sau conservarea bunurilor, achitarea cheltuielilor obligatorii, chiar și închirierea unui bun al defunctului.
Important: dezbaterea succesiunii la notar (stabilirea masei succesorale, actele finale) poate avea loc și mai târziu, dar numai dacă acceptarea — expresă sau tacită — a existat în primul an.
După expirarea termenului: consecințe și situații protejate
Dacă termenul de 1 an a trecut fără acceptare valabilă, pierzi calitatea de moștenitor. Partea ta se redistribuie către rudele care au acceptat, iar dacă nimeni nu acceptă, patrimoniul devine „moștenire vacantă” și poate intra în administrarea statului.
Există totuși situații în care legea protejează persoanele vulnerabile. Minorii și cei fără capacitate de exercițiu nu sunt lăsați să piardă drepturi din cauza vârstei sau a stării lor; pentru ei, regulile privind curgerea termenului se aplică în mod particular. De asemenea, dacă un moștenitor nu a știut de deces ori a fost obiectiv împiedicat să acționeze (spitalizare gravă, imposibilitate reală de a comunica), instanța poate analiza cazul. Nu este însă un mecanism automat; trebuie dovedite împrejurările concrete.
În practică, dovada acceptării în primul an poate însemna chitanțe de impozit, contracte de închiriere, acte de administrare sau o declarație notarială. Notarul ori instanța pot solicita astfel de probe pentru a stabili dacă ai acceptat la timp, chiar dacă nu ai deschis formal dosarul de succesiune în acel interval.
Pentru orientare cronologică, iată un exemplu simplu: dacă decesul a avut loc la 10 februarie 2024, termenul pentru acceptare se împlinește la 10 februarie 2025. O plată de impozit făcută în iunie 2024 ori o declarație notarială din iulie 2024 pot dovedi că ai acceptat în termen, iar dezbaterea succesiunii se poate face ulterior.
