La vârsta de 36 de ani, Eliza Natanticu a povestit, într-o apariție TV, despre o perioadă extrem de apăsătoare din viața sa. Artista a traversat două momente care au zguduit-o profund: pierderea tatălui, actorul Alexandru Georgescu, și diagnosticul de AVC minor. Pentru vedetă, 2025 a rămas anul în care durerea personală s-a împletit cu o alertă medicală neașteptată.
Eliza a rememorat etapele prin care a trecut, subliniind că dispariția părintelui a fost urmată, la scurt timp, de vestea medicală ce i-a dat viața peste cap. Deși medicii au încadrarea „minor” pentru episodul vascular, trăirea a fost intensă și greu de dus. În paralel cu doliu, ea a încercat să-și mențină activitățile, dar a constatat că organismul îi transmite semnale clare că are nevoie de pauză și atenție.
Eliza Natanticu a suferit un AVC
Relatarea sa indică o succesiune de evenimente care au amplificat presiunea emoțională. După moartea tatălui, a apărut diagnosticul, iar această suprapunere a îngreunat refacerea. Eliza a spus că momentul a fost „altfel” decât orice trăire anterioară și că a învățat să-și recalibreze prioritățile. Impactul nu a fost doar fizic, ci și psihic, pentru că nesiguranța pe care o aduce un AVC minor este, în sine, covârșitoare.
„Am avut un an foarte complicat anul trecut. A fost un an foarte greu, din punct de vedere emoțional, odată că a dispărut tatăl meu și odată că am avut parte de un AVC minor, dar o situație cu care nu m-am mai întâlnit și care m-a dat ușor peste cap. A fost greu de gestionat, mă bucur că am reușit să trec peste și am găsit soluții”.
Mărturisirea ei surprinde un parcurs în care fragilitatea și puterea coexistă. Chiar dacă episodul nu a fost unul sever, incertitudinea i-a schimbat ritmul zilnic și a forțat-o să-și asculte corpul. În astfel de situații, chiar și un diagnostic „ușor” poate deveni un semnal de alarmă puternic, iar Eliza nu a ignorat semnele.
Cum a făcut descoperirea
Înainte de confirmarea medicilor, vedeta s-a confruntat cu o stare care a derutat-o: amețeli persistente și un disconfort greu de explicat. A pus totul, la început, pe seama oboselii și a consumului emoțional acumulat în ultimele luni. Pentru a elimina orice suspiciune, a mers la investigații într-o clinică, iar testele imagistice au clarificat tabloul.
„Am descoperit oricum întâmplător, pentru că această stare era o stare de amețeală, nu mă simțeam în apele mele și am crezut că e un burnout. (…) Am făcut un CT și, în urma acelui CT, am primit acest diagnostic”.
Explorarea inițială a simptomelor a pornit, așadar, de la ideea de epuizare. Abia după un CT s-a ajuns la concluzia fermă privind AVC-ul minor. Faptul că investigațiile au fost realizate rapid a ajutat-o să primească explicații medicale coerente și să înțeleagă pașii următori, inclusiv ritmul în care să-și reia activitățile.
Eliza a spus că episodul a fost „greu de gestionat”, dar a reușit să-și croiască un drum de ieșire din impas. A subliniat că a găsit soluții și că, treptat, a trecut prin adaptări necesare pentru a-și proteja sănătatea. În paralel, doliul pentru tatăl ei, Alexandru Georgescu, a rămas prezent, dând întregii perioade o încărcătură aparte.
Din cele povestite de ea, anii recenți i-au pus în față încercări succesive, iar 2025 se detașează ca momentul cel mai dificil. Diagnosticul stabilit după CT, corelat cu pierderea părintelui, au reprezentat pentru Eliza o limită clară: semnalul că echilibrul personal și atenția față de propriul corp nu mai pot fi amânate.
Astăzi, vedeta privește această experiență prin prisma lecțiilor învățate: să observe semnele, să caute ajutor specializat și să-și acorde timp. Fără a dramatiza, ea a transmis că rămâne vigilantă și că își ajustează pașii în funcție de starea sa, după un an în care emoțiile și sănătatea s-au aflat în centrul atenției.
