Parlamentul a votat pe 1 aprilie 2026 o modificare a Codului civil prin care persoanele vor putea păstra numele dobândit în căsătorie după divorț fără acordul fostului partener. Schimbarea vizează simplificarea procedurilor și consolidarea dreptului fiecăruia asupra propriei identități, cu efecte directe în plan familial, profesional și administrativ.
Măsura va intra în vigoare după promulgarea de către președinte și publicarea în Monitorul Oficial. Din acel moment, opțiunea privind păstrarea numelui devine un drept individual, nu o decizie condiționată de consimțământul celuilalt soț.
Ce aduce nou modificarea Codului civil
Anterior, în multe situații, persoana care dorea să își păstreze numele de căsătorie avea nevoie de acceptul fostului soț/fostei soții sau era nevoită să deschidă o acțiune în instanță. Noua reglementare elimină această obligație, reducând birocrația și timpul consumat în proceduri suplimentare.
O consecință practică importantă privește divorțurile în fața notarului sau la ofițerul de stare civilă: până acum, procedura rapidă era posibilă doar dacă exista înțelegere asupra numelui după separare. Odată eliminată condiția acordului, mai multe cupluri vor putea apela la aceste căi administrative, fără a ajunge în fața instanței.
„Este o schimbare simplă, dar cu efect real: oamenii pot să-și organizeze viața profesională și personală fără complicații inutile, păstrând controlul asupra propriei identități. Această lege înseamnă mai mult decât acte și proceduri: fiecare persoană poate să-și regăsească liniștea și să-și reconstruiască viața după divorț în propriul ritm. Pentru părinți, pentru profesioniști, pentru oricine trece printr-o despărțire, puterea de a alege numele le oferă stabilitate și siguranță într-un moment care este deja dificil. Acum, fiecare persoană care are nevoie de această lege poate să-și exercite acest drept în mod liber și demn”, a declarat Pollyanna Hangan, deputata care a inițiat noul proiect legislativ.
Impactul în viața de zi cu zi și în relația cu instituțiile
Inițiatorii au subliniat că, până acum, cele mai multe dificultăți au fost resimțite de mame, nevoite să dovedească frecvent legătura cu propriii copii atunci când numele diferă. Fără condiția consimțământului fostului partener, se reduce presiunea administrativă în situații precum înscrierea la școală, interacțiunea cu unitățile medicale sau depunerea de documente la diverse autorități.
„Identitatea nu poate depinde de bunăvoința sau, din contră, de șantajul emoțional al fostului partener. Mii de românce sunt puse astăzi în fața unui paradox: dacă vor să aibă același nume cu copiii lor au nevoie de acordul celui de care tocmai au divorțat. Iar dacă acel acord nu vine, sunt obligate să meargă în instanță, adică birocrație, costuri și drumuri inutile. Iar până obțin în instanță dreptul lor, mama trebuie să dovedească, la școală sau la spital, că este mama propriilor copii. Asta este mai mult decât birocrație, este umilință. Și asta am corectat prin votul de astăzi”, a precizat Iulian Lorincz.
Un alt efect semnificativ este evitarea schimbării inutile a documentelor oficiale atunci când persoana alege să își păstreze numele: carte de identitate, pașaport, permis de conducere sau semnătură electronică. Costurile și drumurile la ghișee scad, iar interacțiunea cu instituțiile devine mai previzibilă.
Din punct de vedere practic, opțiunea pentru păstrarea numelui se va reflecta direct în actele de divorț, fiind o alegere exprimată de persoana în cauză. Chiar dacă acordul privind numele nu va mai fi o condiție, celelalte aspecte ale divorțului (bunuri, locuința minorilor, pensie de întreținere) rămân supuse regulilor și procedurilor legale specifice.
Următorul pas procedural este promulgarea. După publicarea legii, autoritățile vor aplica noile reguli, iar persoanele aflate în cursul desfacerii căsătoriei vor putea decide, în mod liber, cum își gestionează numele în documentele lor și în relația cu mediul profesional și instituțional.
