Reținerea sa, derularea accelerată a procesului și execuția au generat reacții puternice din partea organizațiilor pentru drepturile omului, care invocă presiuni, „mărturisiri forțate” și „lipsa unui proces echitabil”.
Cine a fost Sasan Azadvar și cum a fost reținut
Sasan Azadvar era recunoscut în comunitatea sportivă locală, participând la turnee de karate. Potrivit informațiilor adunate de activiști, el a fost arestat pe 9 ianuarie 2026, în timpul manifestațiilor antiguvernamentale. După reținere, autoritățile l-au transferat la Închisoarea Centrală din Isfahan, cunoscută și ca Dastgerd, unde a rămas până în ziua execuției.
Familia și apropiații au aflat treptat despre traseul său prin sistemul penitenciar, în timp ce organizațiile civice au semnalat încă de la început că raportările oficiale sunt sumare. În paralel, au apărut relatări despre presiuni în timpul anchetei și despre acces limitat la asistență juridică specializată.
Dosarul în instanță: acuzații, verdict, apel
Autoritățile judiciare au prezentat cauza drept o aplicare strictă a legii. Conform versiunii oficiale, Azadvar ar fi „intenționat să atace forțele de ordine”, tentativă care ar fi eșuat. Acest capăt de acuzare a stat la baza procesului ce s-a încheiat cu pedeapsa capitală.
Potrivit dosarului, instanța a reținut că acțiunile imputate lui Sasan Azadvar intră sub incidența legislației speciale privind siguranța forțelor de ordine, prezentând cazul ca o „aplicare strictă a legii”.
Speța a fost judecată la Secția 1 a Tribunalului Revoluționar din Isfahan, sub conducerea judecătorului Morteza Barati. Decizia de condamnare a fost comunicată apărării la 20 aprilie 2026. Ulterior, Curtea Supremă a menținut sentința, respingând apelul formulat în cauză.
Dincolo de elementele procedurale, apărătorii drepturilor omului subliniază că ritmul alert al judecății ar fi îngreunat dreptul la apărare, invocând lipsa transparenței și dificultatea verificării probelor. Ei contestă validitatea unor depoziții, considerate a fi fost obținute sub constrângere, precum și modul în care au fost administrate mijloacele de probă.
Organizațiile civice invocă „mărturisiri forțate” și „lipsa unui proces echitabil”, semnalând presiuni exercitate asupra inculpatului și a familiei sale.
În oglindă, procurorii susțin că dosarul îndeplinește cerințele de legalitate, iar sancțiunea reprezintă consecința directă a faptelor imputate. Versiunea oficială insistă pe calificarea juridică a presupusei tentative de atac, tratată drept o infracțiune gravă în contextul tulburărilor de stradă.
Cazul lui Sasan Azadvar, deși tratat diferit de autorități și de activiști, rămâne un reper al tensiunilor dintre narațiunea oficială și semnalele persistente despre presiuni, „mărturisiri forțate” și limitarea accesului la o apărare eficientă. Dincolo de controverse, traseul juridic — arestarea din 9 ianuarie 2026, detenția la Dastgerd, sentința comunicată pe 20 aprilie 2026 și menținerea ei în apel — conturează un parcurs procesual pe care părțile îl interpretează, în continuare, în mod diferit.
