Durerea a apărut chiar înainte să pășească în camera imensă, pregătită cu minuțiozitate pentru noaptea nunții.
Nu în suflet.
În maxilar.
Andrei scrâșnea din dinți de aproape două ore.
Întreaga zi zâmbise forțat în fața rudelor Lailăi, răbdase priviri ascuțite și cuvinte în arabă pe care nu le înțelegea, dar le ghicea sensul după ton. Acum, o măsea îl chinuia atât de tare încât durerea pulsa până în tâmplă.
Stătea pe marginea patului uriaș, într-o cămașă albă, scumpă, în care nu se recunoștea, ținând palma apăsat pe obraz.
Ușa s-a deschis încet.
Laila a intrat, împinsă ușor de infirmieră.
Când l-a văzut așa, a ridicat o sprânceană.
— Așa arată un bărbat care s-a însurat pentru milioane?
Andrei a încercat să zâmbească, dar un junghi îl ațintise locului.
— Cred că mor de la o măsea.
Atunci, pentru prima oară de când o cunoștea, Laila a râs sincer.
Un hohot scurt, obosit, dar autentic.
I-a făcut semn infirmierei să iasă și și-a apropiat scaunul de el.
— Deschide gura.
— Ce?
— Deschide.
Andrei s-a conformat.
Laila l-a privit câteva clipe și a oftat.
— Infecție urâtă. De asta te doare.
A apăsat pe un buton și, după vreo zece minute, în cameră a intrat un medic privat.
La două noaptea, Andrei zăcea întins într-un cabinet medical din vilă, cu anestezie în gingie și o măsea smulsă.
După intervenție, abia mai putea rămâne pe scaun.
De aici pornise tot.
Dimineața următoare, s-a trezit pe canapea, cu obrazul umflat și o tavă cu supă lângă el.
Laila stătea la fereastră și răsfoia niște acte.
— Supa e făcută de bucătarul meu. Dar e proastă, a spus ea fără să ridice ochii. Voi, românii, gătiți mai bine.
Andrei a râs pentru prima dată după multe luni.
În zilele ce au urmat, a început s-o vadă altfel.
Nu mai era doar bătrâna bogată.
Era o femeie singură.
O femeie care își îngropase soțul și doi copii.
O femeie înconjurată de oameni care îi zâmbeau din interes.
Și, fără să-și dea seama, a început să-i fie milă de ea.
Într-o seară, Laila l-a întrebat direct:
— Dacă n-aș avea bani, ai mai fi rămas?
Întrebarea i-a căzut în stomac ca o piatră.
A vrut să mintă.
Dar n-a putut.
— Nu.
Ea a încuviințat încet, fără să se mire.
— Măcar tu ai avut curajul să spui adevărul.
Apoi și-a întors privirea spre orașul luminat.
— Toți ceilalți mă mint de ani întregi.
În lunile care au urmat, între ei s-a așezat altceva.
Nu iubire ca-n filme.
Altceva.
Respect.
Liniște.
Încredere.
Seara, Andrei o plimba uneori prin grădinile vilei, iar ea îi povestea despre tinerețea ei: cum fusese măritată la șaisprezece ani și cum învățase să supraviețuiască într-o lume dură.
La rândul lui, el îi vorbea despre satul din România, despre iernile grele și despre mama lui.
Într-o zi, sora lui l-a sunat, plângând.
— Mama poate merge din nou… Terapia a funcționat.
Andrei a închis ochii și a simțit că îi fug picioarele de sub el.
Își petrecuse viața alergând după bani, convins că banii salvează oameni.
Dar, pentru prima oară, a înțeles că uneori oamenii sunt salvați și de bunătate.
După aproape un an, Laila l-a chemat în birou.
Pe masă îl aștepta un dosar gros.
— Nepoții mei încearcă să mă declare incapabilă psihic ca…
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
