Nutriționistul Mihaela Bilic răstoarnă una dintre ideile vehiculate frecvent despre slănina de porc: percepută de mulți drept un aliment riscant pentru colesterol, ea ar avea, de fapt, un profil de acizi grași care o apropie de uleiul de măsline și de somonul. Mesajul ei pornește de la observații privind compoziția slăninii, în special la porcul de Mangalița, cunoscut pentru grăsimea sa bogată în acizi grași nesaturați.
„Somonul cu picioare e… porcul de Mangalița. Iată o analiză concretă a conținutului de acizi grași din slănina acestui animal.
Puteți vedea cu surprindere că procentul de grăsimi mono- și poli-nesaturate depășește cu mult pe cel al grăsimilor saturate.
Mai aproape de uleiul de măsline și de somon, slănina de porc e o sursă de grăsime sănătoasă. Și de sezon:)”
Declarațiile sale vin în contextul în care, tradițional, slănina a fost privită cu suspiciune, în principal din cauza asocierii rapide cu excesele alimentare. Bilic atrage însă atenția că, dincolo de reputație, contează tipul de grăsimi: când proporția celor nesaturate depășește nivelul grăsimilor saturate, vorbim despre un aliment cu un profil lipidic mai prietenos.
De ce apare comparația cu somonul și uleiul de măsline
În centrul ideii stă ponderea relativă a acizilor grași. Potrivit explicațiilor transmise, slănina de la anumite rase, precum Mangalița, are o compoziție în care grăsimile mono- și polinesaturate sunt preponderente. Acesta este motivul pentru care nutriționista stabilește o paralelă cu uleiul de măsline și cu somonul – alimente etalon atunci când vorbim de lipide considerate favorabile.
Pe scurt, nu este vorba despre a transforma slănina într-un „aliment-minune”, ci despre a privi realist conținutul său în grăsimi și a-l raporta la cantitate și context. Mesajul subliniază că profilul său lipidic poate fi compatibil cu o alimentație echilibrată, atunci când este consumată cu măsură.
Beneficii menționate și utilizări tradiționale
Textul citat evocă mai multe efecte atribuite consumului regulat, dar în cantități moderate. Se afirmă că slănina ar contribui la susținerea sistemului imunitar și că, datorită acidului arahidonic, ar putea favoriza scăderea colesterolului și protecția generală a organismului. În aceeași logică a moderației, porțiile mici sunt prezentate drept prietenoase cu inima și cu vasele mari de sânge, susținând un ritm cardiac stabil și o circulație facilă.
Sunt amintite și efecte practice în contexte specifice. Înaintea consumului de alcool, slănina este descrisă ca formând un „pansament” gastric – o peliculă grasă ce ar încetini trecerea alcoolului din stomac, diminuând instalarea rapidă a stării de ebrietate. În plan extern, apare recomandarea populară pentru alinarea durerilor articulare: ungerea zonelor dureroase cu untură topită sau cu slănină veche tocată, amestecată cu o lingură de miere, apoi acoperirea cu celofan ori pergament și fixarea cu un fular, peste noapte.
Aceste mențiuni pun accent pe tradiția culinară și practică din gospodăriile românești, unde slănina nu a fost doar aliment, ci și ingredient cu rol funcțional. Din această perspectivă, revalorizarea ei trece prin filtrul moderației și al cunoașterii compoziției.
În mesajul ei, Mihaela Bilic reasamblează imaginea unui produs adesea judecat pripit: profilul lipidic poate fi mai prielnic decât pare, iar asocierea cu uleiul de măsline și cu somonul surprinde exact această nuanță. „Și de sezon”, adaugă ea – o trimitere directă la momentul în care acest aliment tradițional revine, firesc, în farfurie.
