Fostul prezentator TV Mircea Solcanu trece din nou printr-o încercare dură, după ce a dezvăluit cu o sinceritate tulburătoare că „pot să mor în orice moment”. La mai bine de un deceniu de la intervenția care i-a schimbat cursul vieții, el vorbește deschis despre fragilitatea fiecărei zile și despre frica ce îl însoțește constant.
În urmă cu peste zece ani, Solcanu a suferit o operație dificilă la creier, realizată la Viena. Procedura i-a oferit atunci șansa de a merge mai departe, însă urmele – vizibile și invizibile – au rămas. Astăzi, el spune că problema medicală nu a dispărut cu adevărat, iar semnele reîntoarcerii bolii au apărut brusc, într-un moment aparent banal.
Boala care a revenit după 14 ani
După ani în care a sperat că a închis definitiv acest capitol, Mircea Solcanu mărturisește că tumoarea a recidivat. Primul semnal de alarmă a apărut în timpul unui zbor spre Londra, când s-a confruntat cu o sângerare superficială la nivelul urechii. El spune că presiunea exercitată de formațiunea tumorală apasă un centru nervos, ceea ce i-a provocat și o semipareză vizibilă la ochiul drept – un detaliu care, din când în când, îi trădează lupta invizibilă.
„A recidivat situația. Nu știu dacă se vede pe partea dreaptă, din cauză că tumoarea îmi apasă pe un centru nervos. Am și o semipareză, îmi mai cade ochiul, îl am puțin căzut. (n.r. Există vreun risc în momentul acesta?) Da, risc în orice moment să mor, chiar și acum. Eu sunt cu sabia deasupra capului de când mă trezesc până mă culc. Și când mă culc e tot sabia aia acolo, doar că eu nu mai știu. (n.r. Ce se poate întâmpla? Pocnește?) Mi-a și pocnit puțin când am călătorit cu avionul anul trecut la Londra… N-am mai fost cu avionul de 20 de ani și am avut o sângerare superficială, mi-a țâșnit sângele pe ureche. Atunci mi-am dat seama că a recidivat. (n.r. Lucru despre care tu știai din momentul în care te-ai dus la Viena, medicii ți-au spus.) Bine, oamenii mi-au spus că șase ani am garanție. (n.r. Și tu ai deja?) 13-14 ani. Am bonus de la Domnul opt ani”
Afirmațiile lui sunt tranșante, fără ocolișuri. Între risc și curaj, între frică și luciditate, el descrie un prezent în care fiecare dimineață începe cu „sabia deasupra capului”, iar fiecare seară aduce aceeași greutate nevăzută. Detaliul legat de zborul spre Londra a devenit, pentru el, momentul de conștientizare că lupta nu s-a încheiat.
„Oboseala sufletului” îl ține departe de operație
Deși medicii i-au indicat o nouă intervenție – pe care el spune că ar trebui realizată din nou la Viena – Solcanu recunoaște că amână decizia. Vorbește despre o „oboseală terapeutică” care l-a cuprins: drumuri, investigații, discuții, programări. Chiar dacă apropiații îl încurajează să „meargă mai departe”, el admite că a lăsat să treacă timpul, deși avea deja trimiterea pregătită.
„(n.r. Ar trebui să faci iar această intervenție, care se face tot acolo, în Viena, sau se face și în România?) Deocamdată aici nu se face… (n.r. Ai mai vrea să faci încă o dată intervenția?) Am obosit terapeutic, se numește oboseală terapeutică. Adică sunt și oameni, și doctori, și prieteni, și familie, toată lumea asta din jurul meu, care îmi spune: du-te, du-te. Trebuia să mă duc, cred, de acum o lună, aveam și trimitere și tot, dar nu m-am dus… Oboseala intervine numai la gândul că trebuie să te duci pe la doctori. La un moment dat îți obosește sufletul de mers la doctori”
În spatele acestei alegeri se află nu doar calcule medicale, ci și un cost emoțional uriaș. Fiecare drum la medic deschide iar și iar dosarul unei lupte epuizante, iar „oboseala” descrisă de el are și o componentă profund umană: teama de a reîncepe totul. În același timp, își asumă luciditatea de a trăi clipa, cu ideea că ziua de azi e un dar. Uneori, într-un colț de frază, apare și un strop de speranță, însă spațiul cel mai larg e ocupat de prudență și acceptare.
Discursul lui Mircea Solcanu alternează între detaliu medical și trăire intimă, transformând experiența într-o confesiune greu de ignorat. Mărturia sa rămâne despre prezentul trăit secundă cu secundă, între a ști și a putea, între a amâna și a încerca din nou.
