Povestea unei femei plecate din România pentru a munci ca îngrijitoare în Italia ajunge pe scenă într-un spectacol despre sacrificiu, izolare și pierderea propriei identități. „Sindromul Italia. despre vieți suspendate” vorbește despre femeile din Europa de Est care au îngrijit familii italiene, în timp ce propriile familii au rămas departe.
Spectacolul de teatru „Sindromul Italia. despre vieți suspendate”, de și cu Tiziana Francesca Vaccaro, va avea loc sâmbătă, 9 mai 2026, de la ora 19:00, în Sala Mare de Spectacole „Radu Beligan”, se arată pe site-ul Ateneului din Iași.
Reprezentația este titrată în limba română, iar biletele costă numai 25 de lei și pot fi cumpărate online aici: https://www.ateneuiasi.ro/class/sindromul-italia/
Subiectul spectacolului pornește de la drama femeilor din Europa de Est ajunse în Italia pentru a lucra ca îngrijitoare. În 2005, psihiatrii ucraineni Andriy Kiselyov și Anatoliy Faifrych au observat, la unele paciente, un traseu de viață asemănător: ani petrecuți în Italia, în casele unor familii unde lucrau ca îngrijitoare, urmați de depresie, insomnie, lipsa poftei de mâncare, tristețe și gânduri suicidare.
Însingurarea, ruptura de copii și întoarcerea dificilă acasă au fost puse în legătură cu ceea ce avea să fie numit „Sindromul Italia”. Pentru multe dintre aceste femei, revenirea nu însemna regăsire, ci sentimentul că nu mai aparțin nici locului din care au plecat, nici vieții pe care au dus-o ani la rând în Italia.
Tiziana Francesca Vaccaro, actriță, autoare și coordonatoare de ateliere teatrale, a cercetat fenomenul între 2018 și 2020, după ce a cunoscut cinci femei din Est care locuiau împreună într-un apartament din Lambrate, la etajul cinci, într-un bloc fără lift.
„Căutam o poveste pe care să o construiesc pentru un nou spectacol de teatru și, din întâmplare, mi-am întâlnit vecinele: cinci femei din Est care dormeau în același apartament, la etajul cinci, fără lift, în Lambrate”, a povestit ea.
Din întâlnirile cu aceste îngrijitoare și menajere, Vaccaro a aflat despre plecări făcute noaptea, ca mamele să nu-și vadă copiii plângând, despre violență în familie, sărăcie și muncă fără protecție legală. Peste toate acestea se adăuga greutatea unei vieți trăite între case străine și familii rămase departe.
„Aceste femei muncesc mereu, își petrec viața îngrijind străini în loc să aibă grijă de propriii copii. Mănâncă resturile, nu vorbesc cu nimeni și își pierd chiar și dorința de a ieși”, spune Tiziana.
În documentarea sa, actrița a discutat și cu Silvia Dumitrache, fondatoarea Asociației Femeilor Române din Italia, care lucrează de ani de zile cu familii împărțite între Italia și țările de origine.
„Pentru prima dată, Silvia mi-a vorbit despre femei care, odată întoarse acasă, nu mai știu cine sunt, nu își mai recunosc copiii și își pierd sensul existenței”.
În această ruptură se află nucleul spectacolului: femeile care au fost privite mult timp ca absente în comunitățile din care au plecat ajung, la întoarcere, să nu se mai simtă necesare propriilor familii. Silvia Dumitrache cere de ani de zile guvernului italian ca acest sindrom să fie recunoscut drept boală profesională, iar tratamentul să fie suportat de stat. În prezent, femeile internate își achită singure îngrijirile medicale.
Un rol central în construcția spectacolului îl are Vasilica, o femeie plecată din România, cunoscută de Tiziana Francesca Vaccaro prin Skype, prin intermediul Silviei Dumitrache. Experiența ei a devenit firul principal al piesei, apoi al romanului grafic „Sindromul italian – Istoria îngrijitoarelor noastre”, publicat de Becco Giallo, cu ilustrații semnate de Elena Mistrello.
„Cu ea am înțeles pe deplin ce înseamnă munca prost plătită, timpul refuzat, anxietatea, paranoia și depresia. Cu viața Vasilicăi asupra mea, am început în sfârșit să scriu spectacolul meu «Sindromul italian. Sau despre vieți suspendate»”.
Povestea Vasilicăi este construită între anii de muncă în Italia și perioadele petrecute la Iași. În scrisoarea adresată copiilor săi, ea comprimă un deceniu de sacrificii, plecarea de acasă și prețul plătit pentru banii trimiși familiei.
„Aveam 28 de ani când am plecat în Italia. Pentru mine conta doar să vă trimit bani și să construiesc casa. Așa că, uitând de rest, m-am umplut de goluri”, scrie Vasilica copiilor ei.
Spectacolul a dus apoi la un atelier dedicat femeilor, iar romanul grafic inspirat de această poveste a primit, în septembrie 2021, premiul pentru cel mai bun scenariu la Treviso Comic Festival.
În ultimii 15 ani, numărul femeilor migrante din Italia a crescut, acestea depășind 52% dintre migranții adulți, potrivit raportului Fundației Ismu. Printre principalele țări de origine se numără România, Moldova și Bulgaria, iar multe dintre femeile care ajung în Italia caută un loc de muncă și o casă.
