Corina Petrache se mutase de trei luni în blocul din cartierul Mănăștur, din Cluj-Napoca, împreună cu fiica ei de patru ani, Ilinca. Apartamentul era mic, dar avea o priveliște frumoasă spre parc, iar Corina, angajată recent ca educatoare la o grădiniță din apropiere, spera să-și refacă viața acolo, după un divorț care o lăsase epuizată. […]
Emil Dumitrescu nu mai pusese piciorul în atelierul de tâmplărie al tatălui său de aproape cincisprezece ani. De când plecase din Fălticeni, la treizeci de ani, evitase orice discuție despre casa părintească, despre fratele lui mai mic, Bogdan, sau despre mirosul de rumeguș și lac de lemn care încă îi strângea inima când și-l amintea.
Emil Crăciun avea 71 de ani și trăia singur, de patru ani, într-o casă cu grădină din cartierul Schei, din Brașov, de când soția lui, Verginica, se stinsese după o boală lungă. Zilele lui aveau un ritm identic: cafeaua la ora șapte, ziarul citit pe verandă, o plimbare scurtă până la magazinul de la colț
Vasile Onofrei conducea de nouă ani depozitul unei firme de distribuție din zona industrială a Timișoarei. Cincizeci și doi de ani, fost muncitor el însuși, se mândrea că știe tot ce se întâmplă pe hala lui — cine întârzie, cine trage chiulul, cine are probleme acasă. Așa că, atunci când a observat că la stația
Florin Bărbulescu avea 58 de ani și o regulă de fier: blocul trebuie să fie liniștit după ora 22. Locuia de treizeci de ani în același apartament, la etajul doi, într-un cartier vechi din Craiova, cu alei umbrite de castani și vecini care se cunoșteau după prenume. De câteva luni, însă, liniștea lui fusese tulburată
Bogdan Iliescu, 34 de ani, lucra ca și curier și locuia în cartierul Cotroceni din București. Într-o dimineață ploioasă de aprilie, a găsit o cățelușă bej, slăbuță și speriată, adăpostită sub o stație de autobuz. Nu avea zgardă, dar părea obișnuită cu oamenii, așa că a luat-o la el, i-a pus numele „Toamna” și a
Gabriel Hanganu avea 63 de ani, era fost profesor de pian și locuia singur într-un bloc vechi din cartierul Mărăști, Cluj-Napoca. De câțiva ani, vecinii îl considerau „ciudatul de la etaj”. Ieșea rareori, nu răspundea la saluturi decât cu o înclinare scurtă a capului, iar de câteva luni, în asociația de proprietari, circula o nemulțumire
Georgiana Marinescu-Ilie avea 47 de ani și lucra ca și contabilă la Sibiu. De doisprezece ani nu mai schimbase cu fratele ei, Tudor, decât mesaje scurte de sărbători. Restul timpului, tăcere. Cearta pornise la înmormântarea mamei lor, când Tudor, tâmplar și rămas să locuiască în casa părintească de la marginea unui sat de lângă Cisnădie,