Mircea Lucescu s-a stins din viață, lăsând în urmă o carieră întinsă pe decenii, trofee și generații întregi formate sub ochii săi. Până aproape de final a rămas conectat la viitor și la ceea ce l-a definit mereu: fotbalul și familia. Fostul selecționer a traversat în ultimele luni episoade medicale dificile, dar și-a găsit puterea să vorbească deschis despre ele și despre drumul echipei naționale.
După partida României cu Turcia, tensiunea acumulată i-a agravat starea. Înaintea confruntării cu Slovacia, a leșinat în timpul ședinței tehnice și a ajuns de urgență la spital. A urmat o perioadă de evaluări, în care a explicat, fără menajamente, ce a simțit și ce a gândit ca antrenor și ca om.
Ultimul mesaj al lui Mircea Lucescu înainte de moarte
Tehnicianul a rememorat pas cu pas trăirile de după eșecul cu Turcia și a vorbit atât despre fibrilații și respirație îngreunată, cât și despre erorile văzute pe teren. A insistat că nu a fost vorba de stop cardiac și a legat episodul de alte situații similare din trecut. Dincolo de analize, a transmis încredere jucătorilor și celui care urma să preia banca tehnică.
„M-am enervat foarte tare când am început să fac analiza meciului cu Turcia, chiar dacă au trecut deja 3 zile. Și de la starea asta de nervozitate mi s-a făcut rău. Am simțit că nu mai pot respira normal. Sub nicio formă n-am suferit un stop cardiac, că am văzut că unii așa au scris. Au fost fibrilații. Mi s-a mai întâmplat prima dată când eram la Brescia. Era foarte frig afară atunci și m-au dus la spital. Mi-au zis că dacă nu ies singur din fibrilații, atunci în dimineața următoare îmi vor face șocuri, dar dimineața îmi revenise pulsul. Apoi, am pățit asta cu fibrilații și la finalul anului trecut. Acum iarăși. O să mai fac mâine un alt set de investigații.
Unde să mai plec? Cine mă lasă să mă duc după toată tevatura asta care a ieșit azi? Sper să se descurce băieții și fără mine, deși nu pot să pricep rostul unui astfel de meci și de ce FIFA a decis așa. Am făcut niște erori… Și la faza golului, nu se poate să tratăm așa… Nu se poate… de-asta m-am și supărat și astăzi atât de tare. Turcii, după minutul 60-65, n-ar mai fi putut duce ritmul și atunci îi puteam surprinde.
Cine a analizat atent meciul a văzut că Turcia nu ne-a surprins cu nimic, absolut nimic. Situațiile pe care le-au avut în prima repriză au plecat de la niște mingi pierdute de noi, într-un mod incredibil. În rest, Turcia nu ne-a pus în dificultate deloc.(…) Gata, s-a terminat. Mai important însă e altceva. Eu cred în potențialul acestei generații. Fotbaliștii au mult talent. Susținuți, ei și noul selecționer vor putea reuși rezultate bune, sunt convins”
Prin aceste cuvinte, a oferit atât explicații despre situația medicală, cât și un mesaj pentru vestiar: încredere, răbdare, muncă. Spiritul său critic a rămas prezent, dar finalul mesajului s-a transformat într-o pledoarie pentru echipă și pentru ceea ce poate deveni această generație.
Zilele dinaintea tragediei
Chiar și după episodul medical acut, a rămas ancorat în rutina sa: analize de joc, discuții, proiecte. A continuat să urmărească atent traseul echipelor și să își susțină apropiații. Povestea ultimelor zile include un gest simplu, dar grăitor pentru atașamentul față de cei dragi și față de gazone: imediat după infarct, și-a sunat fiul, pe Răzvan Lucescu, antrenorul lui PAOK.
În acel schimb de vorbe, a transmis că se simte mai bine și a făcut o rugăminte deloc întâmplătoare: a cerut două bilete la finala Cupei Greciei. Dorea să fie în tribune, aproape de echipă și de familie, semn că energia lui pentru competiție și pentru viitor nu se stinsese.
Între analize tactice și grija pentru cei apropiați, Mircea Lucescu a rămas până la capăt același profesionist pasionat, convins că „băieții” pot reuși dacă sunt sprijiniți și bine conduși.
