Gabriel Hanganu avea 63 de ani, era fost profesor de pian și locuia singur într-un bloc vechi din cartierul Mărăști, Cluj-Napoca. De câțiva ani, vecinii îl considerau „ciudatul de la etaj”. Ieșea rareori, nu răspundea la saluturi decât cu o înclinare scurtă a capului, iar de câteva luni, în asociația de proprietari, circula o nemulțumire […]
Georgiana Marinescu-Ilie avea 47 de ani și lucra ca și contabilă la Sibiu. De doisprezece ani nu mai schimbase cu fratele ei, Tudor, decât mesaje scurte de sărbători. Restul timpului, tăcere. Cearta pornise la înmormântarea mamei lor, când Tudor, tâmplar și rămas să locuiască în casa părintească de la marginea unui sat de lângă Cisnădie,
Radu Ionescu avea 34 de ani și tocmai se mutase împreună cu soția lui, Bianca, într-un bloc vechi din cartierul Șchei, în Brașov. Apartamentul era exact ce își doriseră: tavane înalte, o curte interioară liniștită și vecini „de modă veche”. Zvonurile despre Victor În prima săptămână, o vecină de la etajul doi l-a avertizat pe
Vasile Onofrei are 74 de ani și, de când a rămas văduv, iese în fiecare dimineață pe aceeași bancă din parcul central al orășelului în care a trăit toată viața. Nu are prea multe motive să vorbească cu cineva — copiii lui locuiesc departe, iar vecinii îl salută grăbit, fără să se oprească. Tudor Ilieș
Horia Pădurean are 58 de ani și locuiește de aproape două decenii la etajul trei, într-un bloc vechi din Cartierul Grivița al unui oraș de provincie. E genul de om care știe tot ce se întâmplă pe scară: cine a schimbat becul din casa scării, cine nu și-a plătit întreținerea, cine vine și cine pleacă.
Emil Roșca avea 61 de ani și lucrase toată viața ca economist la o firmă mică din orașul lui natal. Se pensionase de curând și, la insistențele soției sale, se înscrisese la corul amatorilor de la casa de cultură — mai mult ca să nu stea toată ziua acasă, spunea el, decât din pasiune reală
Cătălin Ghiță, 31 de ani, și soția lui, Georgiana, se mutaseră de curând într-un bloc vechi dintr-un cartier liniștit al unui oraș de provincie. Le plăcea curtea interioară, cu ghivece aliniate pe treptele scării B, îngrijite cu evidentă atenție de cineva din bloc. Problema apăruse repede: în fiecare dimineață, florile lor, puse recent lângă ușă,
Bogdan Sava avea 58 de ani și un atelier de tâmplărie într-un sat de munte din apropierea Văii Prahovei, moștenit de la tatăl lui. În ultimii paisprezece ani, singurul lucru pe care nu reușise să-l repare era relația cu fratele lui, Radu. Totul se rupsese la înmormântarea mamei lor. Bătrâna își dorise, cât mai trăise,
Ana și Elena erau prietene din liceu — genul de prietenie care supraviețuiește mutărilor, căsătoriilor și anilor în care nu se văd la fel de des. Se sprijineau una pe alta la greu, mai ales financiar, de fiecare dată când vreuna trecea printr-o perioadă dificilă. Când Ana a rămas fără loc de muncă, Elena a
Diana lucra de patru ani în departamentul de marketing al unei firme de retail. Petrecuse două luni pregătind o campanie la care ținea enorm — poate cel mai bun proiect al carierei ei de până atunci. Cu o zi înainte de prezentarea finală, colega ei, Cristina, a intrat la șeful de departament și a stat