Prăznuit anual la data de 20 iulie, Sfântul Ilie ocupă un rol central în folclorul românesc, fiind considerat ocrotitorul recoltelor și stăpânul fenomenelor meteorologice extreme, precum tunetele și ploile torențiale. Potrivit informațiilor publicate de Redactia.ro, în vechime, această sărbătoare era marcată prin respectarea unor ritualuri menite să protejeze gospodăriile și să asigure belșugul pentru anul viitor.
Un element esențial al tradiției este consumul de grâu nou, fiert și îndulcit cu miere, despre care bătrânii credeau că aduce sănătate și liniște în cămin. Deși nu reprezintă o obligație canonică a Bisericii, obiceiul este păstrat cu sfințenie în multe regiuni ale țării ca simbol al rodului pământului și al recompensei pentru munca depusă pe parcursul verii.
Procesul de preparare presupunea alegerea primelor boabe din recolta proaspătă, care erau apoi fierte la foc mic. După ce se răcea, grâul era amestecat cu miere și împărțit atât membrilor familiei, cât și vecinilor sau persoanelor aflate în dificultate. Se credea că cine consumă acest preparat va avea vigoare și hrană din belșug până la următoarea strângere a recoltei.
Această zi este simbolică și pentru apicultori, fiind legată de „retezatul stupilor”, momentul în care se recolta prima miere a sezonului. Mierea nouă era gustată în familie și apoi dăruită apropiaților, gest considerat aducător de prosperitate pentru stupi. Astfel, masa festivă includea deseori faguri de miere, fructe de vară sau pâine proaspătă unsă cu miere.
În ceea ce privește fructele, merele de vară dețin un rol aparte, având interdicția de a fi consumate înainte de a fi sfințite la biserică. Tradiția spune că abia de Sfântul Ilie primele mere sunt culese și duse la altar pentru binecuvântare, urmând a fi ulterior oferite de pomană copiilor sau persoanelor nevoiașe, în memoria celor trecuți în neființă.
Totodată, în mediul rural se păstrează obiceiul ca femeile să adune copiii sub un măr și să le împartă fructele căzute, un act ritualic dedicat sufletelor copiilor decedați. Dincolo de aceste superstiții, mesajul central al sărbătorii este unul de solidaritate: niciun trecător nu trebuie lăsat să plece flămând, iar risipa alimentară este considerată o lipsă de respect față de eforturile depuse pentru obținerea roadelor pământului.
