Mihaela Rădulescu a rememorat, cu un ton apăsat, momentul în care a încercat să respecte ultima dorință a lui Felix Baumgartner. Vedeta spune că a dus o luptă complicată cu rudele sportivului pentru a onora promisiunea făcută acestuia și că, deși a reușit partea simbolică a ritualului, a rămas fără obiectele care i-au definit cariera: medalii, trofee și echipamentul istoric.
Mihaela Rădulescu, dezvăluiri dureroase despre dorința lui Felix
Potrivit mărturiei sale, decizia lui Felix fusese discutată în detaliu în cuplu. Mihaela spune că au pus pe masă subiecte intime, nevorbite în familie, iar din acea conversație a rămas un angajament clar. În relatarea ei, familia sportivului ar fi preferat o înmormântare clasică, însă ea a încercat să impună opțiunea inițială a partenerului: incinerare și un ultim gest simbolic legat de zbor.
Mihaela povestește că a dus până la capăt acea parte a voinței lui Felix: împrăștierea cenușii într-un loc semnificativ pentru el, pentru ca, metaforic, „să continue să zboare”. Ea descrie insistența cu care a apărat dorința lui drept un efort consumator, purtat între emoții și blocaje administrative.
„Am discutat despre toate lucrurile despre care nu a putut vorbi niciodată cu mama lui! Am luptat ca o leoaică.”
În relatarea vedetei, confruntarea cu apropiații sportivului a fost inevitabilă. Ea afirmă că a încercat să evite orice ceremonie care ar fi contrazis jurământul făcut în doi, menționând că a apărat cu tenacitate alegerea inițială a lui Felix. „Să continue să zboare” a devenit, în descrierea ei, ideea centrală a despărțirii.
Ce s-a întâmplat cu lucrurile lui și de ce au apărut tensiuni
În timp ce partea simbolică a voinței lui Felix a fost, potrivit Mihaelei, respectată, capitolul patrimoniului material s-a închis brusc pentru ea. Vedeta spune că a rămas fără urmă din colecția lui de performanță: medalii, trofee, suveniruri și piese-cheie din echipamentul care a însoțit momentele sale notabile în aer. Această pierdere materială este descrisă drept o rană suplimentară peste durerea despărțirii.
Mihaela vorbește și despre discuții aprinse apărute în spațiul public, alimentate de presupuneri privind averea sportivului. Ea respinge insinuările că ar fi urmărit beneficii, susținând că singura sa miză a fost să ducă la bun sfârșit voința bărbatului pe care l-a iubit. În cuvintele sale, conflictul cu rudele a coborât sub linia firescului, iar ea s-a trezit singură în bătălia pentru a păstra sensul ultimului lor jurământ.
Relatarea Mihaelei conturează un tablou complicat: un om de performanță care, odată ajuns la capătul drumului, a lăsat în urmă o dorință limpede, și o parteneră care spune că a apărat-o cu toate resursele ei. De aici, rămân emoțiile, gestul simbolic al cenușii și golul lăsat de dispariția obiectelor care spuneau povestea unei cariere, în paralel cu discuții ce continuă să se reaprindă în spațiul online.
„Să continue să zboare” – expresia la care ea revine – rezumă, în cuvintele sale, felul în care și-a dorit să-și ia rămas-bun de la omul pentru care a purtat, declarativ, o luptă „ca o leoaică”.
Mihaela Rădulescu își prezintă, astfel, propria versiune despre o despărțire complicată: o bătălie între dorința exprimată de partener și rigorile unei familii aflate în doliu, între gestul simbolic al zborului și absența lucrurilor care îi aminteau de el.
