O tragedie a lovit comunitatea școlară de la Reseda Charter High School, unde o elevă de 12 ani a murit după ce a fost lovită în cap cu o sticlă metalică, aruncată de o colegă. Potrivit familiei, fata a intervenit pentru a-și proteja sora în timpul unui conflict izbucnit pe holurile școlii. Imediat după impact, a început să acuze dureri puternice de cap.
În orele următoare a fost supusă unei evaluări medicale, însă, ulterior, a fost trimisă acasă. În zilele care au urmat, starea ei s-a deteriorat vizibil, iar la scurt timp a leșinat, moment în care familia a solicitat de urgență ajutorul medicilor.
Starea s-a agravat după trimiterea acasă
Examinările efectuate au indicat o hemoragie cerebrală severă. Minora a fost transportată de urgență la UCLA Mattel Children’s Hospital, unde medicii au decis inducerea comei și o intervenție neurochirurgicală complexă. Deși echipa medicală a acționat rapid și a folosit toate opțiunile disponibile, eforturile nu au reușit să îi salveze viața.
„Vasele de sânge majore din creierul ei s-au rupt, iar ea a fost transportată de urgență la Spitalul de Copii UCLA, plasată în comă indusă și supusă unei intervenții chirurgicale complexe de urgență pe creier.(…) Familia ei a rămas alături de ea, rugându-se și sperând că va veni acasă, dar la 3:30 dimineața, inima i-a cedat.”
Relatarea familiei subliniază succesiunea rapidă a evenimentelor – de la lovitură și primele simptome până la intervenția chirurgicală – și pune în lumină gravitatea traumei craniene suferite.
Durerea familiei și reacția comunității
Pierderea a provocat un șoc puternic în rândul rudelor și al celor care au cunoscut-o. Mama copilei a descris-o drept o prezență luminoasă în familie, un copil care iubea muzica, voleiul și plimbările cu cei doi câini ai casei, visând la multe lucruri frumoase pentru viitor.
„Ca bebeluș al familiei noastre, ea a adus o lumină și o bucurie specială în viețile noastre. Își iubea familia, muzica, voleiul, plimbările cu cei doi câini iubiți ai ei și avea multe vise pentru viitor. Sunt devastată. Sunt plină de durere, gândindu-mă că nu-mi voi mai vedea niciodată fiica”
În semn de solidaritate, colegi și apropiați s-au adunat în fața unității de învățământ. Participanții au cerut ca situația să fie lămurită și ca responsabilitatea pentru cele întâmplate să fie asumată fără ezitare. Prietena fetei a vorbit despre energia și bucuria pe care le aducea zilnic în jurul ei.
„Suntem cu toții triști. Pentru că ea a fost cea care ne-a dat toată energia, pentru că era atât de fericită. Era mereu fericită. Zâmbea mereu(…) Vrem dreptate pentru ea. Școala nu face nimic”
În comunitate, amintirile despre zâmbetul ei și felul deschis de a fi se împletesc cu întrebări legate de modul în care a fost gestionată situația imediat după incident. Cei care au cunoscut-o vorbesc despre un copil cald, apropiat de familie, care își apăra sora și își găsea bucuria în activități simple. În fața școlii, mesajele au rămas clare: sunt așteptate măsuri concrete și o asumare a responsabilității pentru ceea ce s-a întâmplat.
