Premierul desemnat Eugen Tomac a povestit, vizibil emoţionat, despre copilăria sa petrecută în sudul Basarabiei şi despre cum experienţele acelei perioade i-au marcat traseul personal şi politic. Discuţia a apărut în timpul unei emisiuni televizate, unde Tomac a răspuns acuzaţiilor potrivit cărora ar fi „străin” din cauza locului naşterii.
Context şi afirmaţii despre identitate
Tomac a subliniat că s-a născut în comuna Babele, situată la circa 12 kilometri de actuala frontieră cu România, şi a revendicat apartenenţa la o familie de români din acea regiune. El a atras atenţia asupra tentativelor, pe care le atribuie propagandei pro-ruse, de a prezenta în termeni denaturati oamenii născuţi în fostele provincii româneşti.
În intervenţie, a explicat că experienţa familiei sale — şi a multor altor persoane care au trăit schimbări teritoriale în secolul trecut — nu poate fi redusă la simpla etichetare pe baza adresei de naştere. A amintit de istoricul mutărilor de populaţie din 1940 şi de efectele pe care le-au avut asupra a milioane de cetăţeni.
„Să ştiţi că eu nu sunt născut departe de România. Comuna Babele din sudul Basarabiei se află la doar 12 kilometri de frontiera cu România.”
Despre discriminare, opţiuni şi emoţie
Tomac a contestat ideea că originea geografică ar anula dreptul la şansă sau la reprezentare publică: a comparat situaţia cu a copiilor românilor plecaţi în ultimele decenii în Spania sau Italia, care, deşi născuţi în afara graniţelor actuale, rămân parte a comunităţii româneşti. A invocat, de asemenea, experienţa culturală din familie — colinde, amintiri despre Prut — ca elemente care păstrează legătura cu identitatea naţională.
La un moment dat, relatarea i-a adus lacrimi: a rememorat clipe din copilărie când, împreună cu familia, mergea spre frontieră „desculţ” şi privea cu ostilitate sârma ghimpată care separa spaţii şi oameni. Tomac a descris acele imagini ca fiind profund formative: „Este un moment care te marchează”.
„Am fost marcat de această copilărie şi de această nedreptate prin care trăiesc şi astăzi milioane de români.”
În finalul intervenţiei, politicianul a clarificat situaţia cetăţeniei: deţine cetăţenia României şi a Republicii Moldova. A mai spus că, pentru a evita complicaţii legate de regimul ucrainean privind dubla cetăţenie, a renunţat la cetăţenia ucraineană printr-o procedură depusă la ambasadă, explicând că îşi doreşte să fie implicat şi pe plan moldovean din motive personale şi profesionale.
Cuvinte rostite în emisiune şi amintirile aduse în discuţie au provocat reacţii atât în platou, cât şi în mediul public, ilustrând cât de sensibile rămân temele identităţii şi memoriei istorice în spaţiul românesc.
