Euro digital ar putea fi lansat în zona euro în 2029, după o fază-pilot prevăzută pentru 2027. Proiectul depinde însă de adoptarea legislației europene până în 2026, în timp ce Parlamentul European încă nu și-a stabilit poziția de negociere.
Potrivit Euronews, șase din zece tranzacții europene trec în prezent prin infrastructuri americane precum Visa, Mastercard și PayPal, iar Bruxellesul vrea să reducă această dependență printr-o strategie construită pe două direcții: euro digital, ca inițiativă publică a Băncii Centrale Europene, și rețele private de plăți directe din cont în cont, precum Wero, susținute de mari bănci europene.
Ce este „euro digital”?
Euro digital ar urma să fie o formă electronică de bani emisă de Banca Centrală Europeană, complementară banilor fizici, nu un înlocuitor al acestora. Spre deosebire de criptomonede, nu ar avea o valoare fluctuantă precum Bitcoin, nu ar fi procesat prin infrastructuri din Statele Unite, ca multe plăți cu cardul, și ar avea statut de mijloc legal de plată.
Vicepreședintele BCE, Luis de Guindos, a anunțat în Parlamentul European că instituția a intrat într-o nouă etapă a proiectului. „BCE a trecut la faza următoare privind euro digital, care se va concentra pe pregătirea tehnică, implicarea pieței și procesul legislativ”, a explicat acesta. Prima operațiune-pilot este planificată pentru 2027, „pentru o potențială primă emisiune în 2029”.
Calendarul rămâne condiționat de adoptarea cadrului legal. Comisia Europeană a prezentat regulamentul privind euro digital în iunie 2023, iar Consiliul Uniunii Europene și-a definit deja poziția. Blocajul se află în Parlamentul European, unde Comisia pentru afaceri economice și monetare ar urma să voteze până la data de 23 iunie 2026, înaintea unui posibil vot final în plen, în luna iulie.
Una dintre disputele importante privește funcționarea online și offline a monedei digitale. Raportorul dosarului, Fernando Navarrete Rojas, din PPE, a susținut inițial o variantă mai restrânsă, axată pe folosirea offline, în contextul presiunilor venite din partea băncilor îngrijorate de riscul ca depozitele comerciale să fie afectate.
Judith Arnal, cercetătoare la CEPS și Real Instituto Elcano, avertizează că dezbaterea politică riscă să pornească de la o interpretare greșită a problemei. „Mi-e puțin teamă de discursul actual pe care îl aud în Parlamentul European”, spune ea, adăugând că sunt „amestecate unele lucruri, punând, practic, în același coș Visa, Mastercard, Apple Pay, Google Pay, Microsoft”.
Ea face diferența între mai multe niveluri ale sistemului de plăți. Visa și Mastercard domină regulile și infrastructura schemelor de plată, însă în procesare și achiziție „ne bazăm exclusiv pe companii native din UE. Așadar, acolo nu există dependență”.
În privința Apple Pay și Google Pay, Arnal spune că acestea sunt mai degrabă portofele digitale: „Ceea ce creează Apple Pay sunt posibile probleme de concurență. Acestea sunt chestiuni de altă natură și nu ar trebui să le amestecăm, pentru că un diagnostic greșit va duce la un tratament greșit.”
O altă îngrijorare a cercetătoarei este ca discuția să nu se transforme într-un discurs „anti-companii americane, confundând administrația Trump cu firmele private”. Una este disputa geopolitică, susține ea, și cu totul alta ar fi „pur și simplu deconectarea celor 27 de state membre de la schemele Visa și Mastercard”.
În paralel, sectorul privat avansează prin Wero, portofelul paneuropean susținut de Inițiativa Europeană pentru Plăți (EPI), deja operațional în Franța, Germania și Belgia. Ludovic Francesconi, director de strategie al EPI, spune că „Europa este o economie deschisă, iar schemele internaționale reprezintă astăzi șase din zece tranzacții, în special pentru plățile internaționale”. Obiectivul, explică el, este „reechilibrarea și oferirea unei alternative. O soluție europeană puternică sporește concurența, întărește reziliența și oferă băncilor și comercianților mai multe opțiuni”.
Despre euro digital, Francesconi afirmă că „cooperarea este esențială, deși finalitatea euro digital, dincolo de scopul său monetar, urmează încă să fie stabilită. Vom putea discuta cele mai bune modalități de a include euro digital în portofelul nostru”. În opinia sa, „Europa va fi cea mai puternică dacă inițiativele publice și private sunt concepute pentru a se consolida reciproc, nu pentru a funcționa în paralel sau prin suprapunere”.
Pentru ca o alternativă europeană la plățile actuale să reușească, sunt necesare mai multe condiții: costuri mai mici pentru comercianți decât cele ale cardurilor, o experiență simplă pentru consumatori, gestionarea eficientă a fraudelor și mecanisme solide de soluționare a disputelor. Arnal avertizează că plățile instantanee amplifică riscurile, deoarece „odată ce este instantaneu, este făcut, punct”. Tot ea spune că „aceste inițiative pot ajunge foarte departe”, dar „trebuie totuși să îndeplinească unele condiții suplimentare și nu este atât de ieftin să fie respectate aceste cerințe”.
Presiunea politică pentru euro digital a avut însă și un efect secundar important. „Nu sunt atât de sigură că, dacă euro digital nu ar fi fost pe masă, sectorul bancar s-ar fi mișcat atât de repede în aceste acorduri de interoperabilitate”, afirmă Arnal. „Impulsul politic pentru euro digital a făcut și sectorul bancar să avanseze mai strict în ceea ce înainte era mai dificil din punct de vedere tehnic.”
În Italia, proiectul are sprijin politic larg. La Bruxelles, eurodeputați italieni, reprezentanți ai BCE, ai Băncii Italiei, ai Comisiei Europene și ai Confcommercio au discutat dosarul într-un eveniment organizat de Asociația Bancară Italiană. Vicepreședintele Confcommercio, Lino Stoppani, a explicat interesul organizației prin faptul că „plățile efectuate prin circuitele internaționale penalizează mai ales IMM-urile”. Marco Falcone, viceșeful delegației Forza Italia, a revendicat „meritul de a fi pus euro digital în centrul agendei PPE”, iar Pasquale Tridico, de la M5S-The Left, este singurul raportor din umbră italian al dosarului.
Euro digital nu este prezentat ca o soluție universală. Proiectul nu ar urma să funcționeze internațional, ar putea crea presiuni asupra depozitelor bancare dacă nu este calibrat atent și depinde încă de un parcurs legislativ complicat. Modelul care se conturează este unul pe mai multe niveluri: Wero pentru plăți interne și europene, Visa și Mastercard pentru plățile internaționale, iar euro digital ca instrument public de siguranță, susținut de bilanțul BCE.
