Epuizate după patru ani de război, Rusia și Ucraina se confruntă cu subțierea armatelor lor, fie prin dezertări, fie prin lipsa de voluntari, astfel că numărul de soldați este în scădere.
Deși statisticile oficiale ale celor două țări sunt foarte zgârcite cu informații privind numărul de soldați pe care îi au pe front, numărul de morți, răniți sau dezertori, date considerate ca secrete ce nu trebuie să ajungă la inamic, datele obținute pe căi indirecte oferă suficiente indicii privind starea de epuizare a populației și entuziasmul în scădere pentru a lupta într-un război al cărui sfârșit nu se întrevede.
Banii nu mai aduc Moscovei soldați
Ucraina și Rusia și-au completat armatele prin mijloace diferite. Kievul a fost nevoit să recurgă repede la mobilizare, toți bărbații peste 25 de ani fiind eligibili să fie trimiși pe front, pe când Rusia se bazează încă pe voluntari, pe care caută să-i atragă cu bonusuri substanțiale la înrolare. Ambele procedee au limitele lor, iar acestea încep să devină evidente pe măsură ce războiul se prelungește.
Economistul Janis Kluge a analizat bugetele celor 17 entități teritoriale care compun Federația Rusă, iar ( citește mai multe noutăți pe oi.ro ) pe baza acestora a ajuns la concluzia că armata rusă a recrutat între 800 și 1.000 de soldați pe zi în primul trimestru al acestui, scrie Institute for the Study of War (ISW). În aceeași perioadă a anului trecut, numărul de înrolări era de 1.000-1.200 pe zi, ceea ce reprezintă o scădere de aproximativ 20%.
Dacă ritmul nu va crește, Moscova nu va atinge obiectivul de a recruta prin contract 409.000 de soldați în anul 2026. ISW a constatat că cel puțin 12 entități federale ruse au crescut bonusul de înrolare cu 50-80% de la mijlocul lunii februarie.
În Ucraina, crește numărul dezertorilor
Nici de partea ucraineană, lucrurile nu stau cu mult mai bine. Dat fiind că mobilizarea este obligatorie, Kievul nu trebuie să-și bată capul cu plata de bonusuri de înrolare, dar dacă reușește să ia cu arcanul bărbații de pe stradă și să-i îmbrace în uniformă, asta nu înseamnă că vor rămâne în uniformă prea multă vreme. Conform The Defense Post, numărul de soldați ucraineni dați dispăruți de unitățile lor se ridică la 150.000. În 2024, numărul era de numai 100.000, iar aici nu vorbim de soldați dispăruți în lupte, ci de fugari.
Dezertorii riscă pedepse de până la 12 ani de închisoare, dar pentru mulți aceasta este o variantă mai suportabilă decât perspectiva morții pe front. La începutul lunii ianuarie 2025, presa internațională nota că în rândurile unei brigăzi ucrainene trimisă la instrucție în Franța s-au înregistrat zeci de dezertări. Acestea au fost facilitate de faptul că ofițerii ucraineni aveau jurisdicție doar în cazarmă. Odată ce un soldat ieșea în stradă, legea franceză nu permite reținerea lor pentru dezertare și nici predarea lor către autoritățile militare sau judiciare ucrainene.
„Dacă ești ucis, nu contează”
Un reportaj al postului american PBS a documentat cazuri de dezertare din armata ucraineană și a intervievat mai mulți soldați legat de motivul pentru care au decis să abandoneze uniforma armatei țării lor. Aceștia au invocat perioadele lungi pe linia frontului fără rotație, oboseala cronică și frustrarea legate de deciziile comandanților lor. Alții au invocat modul în care au fost mobilizați, mulți dintre ei fiind ridicați de pe stradă, precum și misiunile disproporționat de riscante, socotite uneori ca sinucigașe.
Unul dintre dezertorii intervievați, Andrii, s-a înrolat ca voluntar în 2023, la numai 18 ani, chiar dacă nu avea vârsta la care să fie mobilizat. Însă entuziasmul inițial s-a evaporat odată cu experiențele de pe linia frontului, la Bahmut. „Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că comandanții trimit oamenii la moarte, era o nebunie”, spune tânărul care acum se ascunde de autorități. Un prieten al său, Denis Boiko, s-a sinucis cu puțin înaintea unei misiuni foarte periculoase.
Andrii a relatat că a fost trimis în misiuni periculoase, uneori fără muniție adecvată sau chiar fără hrană sau apă, ajungând să prăjească șerpi și să bea apă din bălți. Decizia de a dezerta a fost luată după ce maiorul i-a ordonat să participe la luarea cu asalt a unei clădiri, deși revenise din spital cu o zi înainte, după ce fusese rănit într-un atac cu dronă. „Sergentul mi-a luat mitraliera pentru că am vrut să-l împușc pe comandant. Maiorul a zis doar: ‘Dacă ești ucis, nu contează. Voi trimite alți soldați’. Ăsta nu-i comandant, e un monstru”, a mai povestit tânărul. La scurtă vreme după ce a dat interviul, a fost prins de către poliție și apoi trimis din nou pe front.
