Prezența lui Marius Urzică și a soției sale, Simona, în emisiunea Power Couple a adus în prim-plan o poveste intimă, spusă cu sinceritate și fără artificii. Fostul campion, astăzi antrenor, a arătat o față rar văzută: aceea a unui tată care își poartă grija zi de zi, cu curaj și cu multă iubire. Pentru el, despărțirea temporară de copii, impusă de filmări, a cântărit mai greu decât orice finală de gimnastică.
La 50 de ani, sportivul multiplu medaliat a vorbit deschis despre echilibrul fragil dintre performanță și familie. Simona, în vârstă de 38 de ani, a completat mărturia, explicând cum arată acasă o rutină adaptată nevoilor unuia dintre copii, o rutină în care răbdarea, empatia și sprijinul reciproc sunt la ordinea zilei.
Mărturia despre dificultățile de auz ale fiicei
Soții Urzică au dezvăluit că fiica lor se confruntă cu o afecțiune auditivă severă. Drumul medical a însemnat intervenții și purtarea zilnică a dispozitivelor care o ajută să perceapă sunetele: un implant pe partea stângă și proteze auditive pe dreapta. Seara, înainte de baie, aceste aparate sunt îndepărtate, iar liniștea din casă capătă o altă dimensiune, fără ca legătura dintre mamă și copil să se piardă.
„Este operată pe urechiușa stângă, are un implant și pe partea dreaptă poartă proteze auditive. Când mergem seara să facem băița, îi scoatem aparatele, ea nu mai aude absolut nimic, dar eu vorbesc cu ea și îmi relatează tot ce o întreb, îmi răspunde. Pe această cale vreau să îi spun că o iubesc foarte mult.”
Aceste cuvinte, rostite de Simona în platoul emisiunii, au explicat pe înțelesul tuturor cum arată, în practică, o familie care învață zilnic să-și adapteze pașii. Pentru părinți, fiecare progres cântărește enorm, iar fiecare seară fără dispozitive devine un exercițiu de răbdare, apropiere și observație atentă.
Reacția lui Marius a fost una profund emoționantă. Obișnuit să-și dozeze trăirile în fața presiunii competițiilor, el a lăsat de această dată emoțiile să vorbească, confirmând că adevărata forță nu se vede doar pe aparat, ci și în felul în care îți ții familia aproape atunci când e cel mai greu.
Mezinul familiei și drumul lui spre saltea
În același dialog, a ieșit la iveală și povestea fiului cel mic, atras natural de gimnastică. Părinții spun că nu l-au împins către sport; contextul în care au lucrat o perioadă în străinătate a făcut ca salteaua să fie, la început, un teren de joacă. Apoi joaca s-a transformat într-o muncă susținută, observată și încurajată de antrenori și cunoscători.
„Nu l-am forțat niciodată pentru a face gimnastică, dar pentru că amândoi am făcut gimnastică (n.r. el și soția sa) și lucram în acea perioadă în străinătate, am fost nevoiți să îl luăm cu noi. Totul a fost o joacă pentru el, o joacă care ulterior s-a transformat într-o muncă asiduă și în acel moment au fost foarte multe persoane din afară care au văzut talentul lui și au spus că merită să încercăm.”
Dincolo de planurile sportive ale mezinului, familia Urzică are în total trei copii: o fiică și un băiat din actuala căsnicie și un fiu din primul mariaj al lui Marius, cu Geta. Dinamica aceasta, cu vârste și nevoi diferite, i-a învățat pe părinți să alterneze fermitatea cu blândețea și organizarea cu spontaneitatea.
Sprijinul acordat fiicei cu deficiență de auz și încurajarea băiatului pasionat de gimnastică merg mână în mână. În locul vorbelor mari, părinții preferă gesturile mici și consecvente, acelea care, zi după zi, ridică moralul și dau sens efortului. Niciun obstacol nu e tratat ca un capăt de drum, ci ca o etapă peste care se trece împreună.
Seara, când aparatelor le ia locul liniștea, în casă rămân întrebările, privirile și răspunsurile rostite încet. Între pereți, fără camere și fără lumini, familia exersează alt tip de antrenament: al răbdării, al apropierii și al unei iubiri care se aude clar, chiar și atunci când totul pare în surdină.
