Sunt zile în care îți vibrează telefonul și vezi pe ecran numele unei persoane despre care îți spuneai că a rămas în trecut. Un simplu „Hei, ce faci?” și, fără să-ți dai seama, te trezești din nou prins în aceleași emoții din care ai vrut să ieși. Parcă ai făcut un pas înapoi, deși erai convins că ai mers mai departe. Poate între timp te-ai mutat în altă țară, ai alt job, altă viață și alți oameni lângă tine. Dar unele tipare nu dispar doar pentru că ai schimbat locul. Vin cu tine și se activează în câteva secunde, la un mesaj sau un apel.
Psihologul Silvia Severino explică foarte bine de ce se întâmplă asta: „Să păstrezi legătura cu cineva cu care ai o relație emoțională intermitentă este ca și cum ai încerca să-ți amorțești durerea bând alcool.” Nu e vorba că ești slab sau că ai făcut ceva greșit. Pur și simplu, creierul tău confundă pentru câteva clipe senzația de ușurare cu vindecarea adevărată.
Legătură emoțională intermitentă. De ce primul mesaj pare mereu o idee bună
Efectul inițial al unui astfel de contact este, de regulă, plăcut. O senzație de apropiere, o mică euforie, sentimentul că lucrurile sunt sub control — ca și cum o nouă conversație ar dovedi că ai trecut mai departe, că nu mai ești afectat la fel de mult. Problema, avertizează Severino, nu apare în momentul trimiterii sau al primirii mesajului, ci apare după.
„Doar apoi vine mahmureala”, spune ea, descriind acea stare de vid și oboseală care se instalează atunci când conversația se răcește, când nu mai vine niciun răspuns sau când îți dai seama că ai ajuns din nou exact acolo de unde ai plecat. Și pentru cineva care trăiește între două lumi, această resetare emoțională costă dublu pentru că energia de a reconstrui este deja împărțită între două versiuni ale vieții tale.
Ceea ce Severino numește „mahmureală” (starea de depresie de după) nu este simpla lipsă a cuiva. Este mai profund decât atât: este impactul de a repeta o situație care te pune sub semnul întrebării, de a merge împotriva a ceea ce știi că este sănătos pentru tine, de a auzi din nou acel gând incomod de „iar”. Ea formulează direct: „mahmureala de a te fi pus din nou în poziția de respingere, de a merge împotriva valorilor tale și de a simți că pierzi controlul asupra vieții tale emoționale”, potrivit elconfidencial.com
Înainte de a răspunde, respiră
Propunerea psihologului nu este moralizatoare, ci practică. Severino recomandă o pauză înainte de a răspunde, de a scrie sau de a accepta o întâlnire dar nu pentru a aplica o regulă. Ideea este de a lua în calcul imaginea de ansamblu, nu doar impulsul momentului. „Înainte de a răspunde sau de a revedea pe cineva care nu v-a apreciat, evaluați consecințele„, subliniază ea. Întrebarea esențială nu este dacă este permis sau nu. Este: ce se întâmplă de obicei după aceea? Cum te lasă acel contact? Te apropie de viața emoțională pe care vrei să o construiești sau te îndepărtează de ea?
Grija pentru sine joacă un rol central în această pauză. „Asta înseamnă și iubire de sine”, conchide Severino — înțelegând iubirea de sine ca pe capacitatea concretă de a prioritiza ce te stabilizează pe termen mediu, chiar dacă pe termen scurt cel mai tentant lucru rămâne căutarea unei ușurări rapide. Uneori, a face un pas înapoi nu este o pedeapsă — este pur și simplu decizia de a nu mai plăti un preț pe care îl cunoști deja. Citește și: Dacă îți amintești aceste lucruri după 60 de ani, mintea ta e mai ascuțită decât crezi
