Mircea Lucescu s-a stins din viață în urmă cu puțin timp, lăsând în urmă o posteritate bogată și o influență covârșitoare asupra fotbalului. Întreaga sa existență a gravitat în jurul acestui sport, iar până aproape de final a rămas conectat la iarbă, la vestiar și la energiea tribunei.
Deși se confrunta cu probleme de sănătate, fostul selecționer nu s-a rupt de munca zilnică. La scurtă vreme după partida România – Turcia, starea i s-a deteriorat vizibil. Eșecul, coroborat cu fragilitatea fizică din acele zile, l-a afectat; ulterior, în timpul unei ședințe tehnice programate înaintea întâlnirii cu Slovacia, a leșinat și a ajuns la spital, sub supraveghere medicală.
Ultimele declarații ale lui Mircea Lucescu
„M-am enervat foarte tare când am început să fac analiza meciului cu Turcia, chiar dacă au trecut deja 3 zile. Și de la starea asta de nervozitate mi s-a făcut rău. Am simțit că nu mai pot respira normal. Sub nicio formă n-am suferit un stop cardiac, că am văzut că unii așa au scris. Au fost fibrilații. Mi s-a mai întâmplat prima dată când eram la Brescia. Era foarte frig afară atunci și m-au dus la spital. Mi-au zis că dacă nu ies singur din fibrilații, atunci în dimineața următoare îmi vor face șocuri, dar dimineața îmi revenise pulsul. Apoi, am pățit asta cu fibrilații și la finalul anului trecut. Acum iarăși. O să mai fac mâine un alt set de investigații.
Unde să mai plec? Cine mă lasă să mă duc după toată tevatura asta care a ieșit azi? Sper să se descurce băieții și fără mine, deși nu pot să pricep rostul unui astfel de meci și de ce FIFA a decis așa. Am făcut niște erori… Și la faza golului, nu se poate să tratăm așa… Nu se poate… de-asta m-am și supărat și astăzi atât de tare. Turcii, după minutul 60-65, n-ar mai fi putut duce ritmul și atunci îi puteam surprinde.
Cine a analizat atent meciul a văzut că Turcia nu ne-a surprins cu nimic, absolut nimic. Situațiile pe care le-au avut în prima repriză au plecat de la niște mingi pierdute de noi, într-un mod incredibil. În rest, Turcia nu ne-a pus în dificultate deloc.(…)
Gata, s-a terminat. Mai important însă e altceva. Eu cred în potențialul acestei generații. Fotbaliștii au mult talent. Susținuți, ei și noul selecționer vor putea reuși rezultate bune, sunt convins.”
În cuvinte tăioase și sincere, tehnicianul a respins zvonurile privind un presupus stop cardiac, explicând că a traversat un episod de fibrilații. A amintit că mai trecuse prin situații similare, inclusiv pe vremea când lucra la Brescia, și că urma noi investigații medicale. În același timp, a oferit o radiografie lucidă a jocului cu Turcia: lipsa surprizelor din partea adversarului, erorile comise la construcție și convingerea că, după minutul 60-65, ritmul adversarilor ar fi putut fi speculat mai bine.
Declarațiile lui au scos la iveală nu doar frustrarea pentru greșelile văzute, ci și un atașament emoțional față de grup: „Sper să se descurce băieții și fără mine” a sunat ca o dublă mărturie – de responsabilitate și de încredere în vestiar și în viitorul selecționatei. Accentul pus pe talentul generației actuale și pe rolul noului selecționer a rămas o notă de speranță în discursul său, chiar și în momente de cumpănă.
Ce a făcut Mircea Lucescu după infarct
Chiar și după episodul cardiac, Il Luce a rămas fidel pasiunilor esențiale din viața sa: fotbalul și familia. L-a sunat pe fiul său, Răzvan Lucescu, antrenorul PAOK, pentru a-l liniști că se simte mai bine și pentru a-i împărtăși dorința de a fi aproape de echipă într-un moment important. Cu un amestec de umor și determinare, i-a cerut două bilete la finala Cupei Greciei, hotărât să se afle în tribune și să-și susțină fiul și jucătorii.
Fidel stilului său, Mircea Lucescu a privit până la capăt fotbalul ca pe o scenă a detaliilor și a caracterului. Chiar și slăbit, a rămas conectat la joc, la analizele tactice și la viitorul celor pe care i-a pregătit. În jurul acestor cuvinte, suporterii și foștii elevi rememorează acum episoade, meciuri și gesturi care i-au definit parcursul de pe bancă și din afara terenului.
