Diana lucra de șase ani la același birou și, de trei ani, se ocupa de „casa de ajutor” — o cutie în care colegii puneau lunar o sumă mică, pentru cazuri de urgență: o nuntă, o naștere, o boală în familie. Avea încrederea tuturor. Sau așa credea ea.
Într-o luni dimineață, contabila a anunțat că lipseau aproape 3.000 de lei din totalul strâns. Toate privirile s-au întors spre Diana.
Banii care au dispărut peste noapte
„Eu am cheia de la sertar, dar nu sunt singura”, a încercat ea să se apere, în fața șefului de departament. Nimeni nu a părut convins. Colegii au început să șoptească pe holuri, unii evitau să mai stea cu ea la cafea, alții o priveau de sus, ca și cum verdictul fusese deja dat.
Cea mai afectată părea Corina, prietena ei cea mai bună din birou, cea cu care Diana mergea în fiecare zi la prânz. „Nu-mi vine să cred că ai făcut asta”, i-a spus Corina, cu ochii în lacrimi, în fața celorlalți. Vorbele ei au cântărit mai mult decât orice altă acuzație. Dacă până și cea mai bună prietenă o credea vinovată, ce mai putea spune Diana?
A fost suspendată din funcția de casieră a fondului și mutată, temporar, într-un alt departament, „până se lămurește situația”. Practic, fusese deja condamnată.
Camera pe care nimeni nu știa că există
O săptămână mai târziu, administratorul clădirii a anunțat, în treacăt, că sistemul de supraveghere din zona birourilor fusese reparat cu puțin timp înainte de incident, după o defecțiune. Nimeni din echipă nu știuse că funcționează din nou.
Șeful de departament a cerut înregistrările, mai mult din formalitate, convins că nu vor arăta nimic relevant, pentru că sertarul cu bani era într-un birou fără cameră. Dar imaginile din hol arătau clar cine intrase în biroul respectiv în weekendul dinaintea anunțului lipsei banilor, folosind o cheie de rezervă știută doar de câțiva oameni.
Era Corina.
S-a aflat apoi și motivul: Corina avea datorii pe care nu le spusese nimănui, nici măcar Dianei, și luase banii cu gândul să-i pună înapoi discret, înainte să observe cineva. Dar suma strânsă anul acela fusese mai mare decât de obicei, iar lipsa a fost sesizată mult mai repede decât anticipase ea. În panică, în loc să recunoască, alesese să lase bănuiala să cadă pe cea care avea, oricum, acces la sertar — și poate, undeva, exista și o urmă de invidie veche, pentru că Diana tocmai fusese propusă pentru o promovare pe care și Corina și-o dorise.
Diana a fost repusă în funcție, iar scuzele au venit din toate părțile. Dar relația cu Corina nu a mai fost niciodată la fel. Uneori, spune Diana acum, cel mai greu de dus nu e acuzația nedreaptă, ci descoperirea că omul care te-a acuzat era exact cel care avea de ce să mintă.
Personajele și întâmplările din acest text sunt fictive și au fost create exclusiv în scop de divertisment. Orice asemănare cu persoane sau situații reale este întâmplătoare.
