Înălțarea Domnului este una dintre sărbătorile mari ale creștinismului, prăznuită la 40 de zile după Paști. Pentru credincioși, ziua are un caracter profund liturgic și comunitar: se merge la biserică, se aprind lumânări pentru cei adormiți și se fac gesturi de milostenie. Rândurile de mai jos explică pe scurt semnificația, ce se obișnuiește a se da de pomană și, mai ales, ce este bine să eviți în această zi.
Semnificație și rânduieli în ziua Înălțării
„Hristos S-a Înălțat!” — „Adevărat S-a Înălțat!”
Tradiția românească leagă această zi și de pomenirea celor adormiți. În multe case se pregătesc daruri pentru sufletele lor: ouă roșii (adesea ultima dată din an când se folosesc), pâine caldă, ceapă verde, brânză și chiar rachiu sau alte bucate de casă. Acestea sunt dăruite cu rugăciune și discreție, ca semn al grijii pentru cei trecuți la Domnul.
Ziua are și o dimensiune de pregătire spirituală: la 10 zile după Înălțare vin Rusaliile, când creștinii prăznuiesc Pogorârea Sfântului Duh. De aceea, multe familii aleg să-și așeze casa și sufletul în rânduială, cu rugăciune și fapte bune.
Interdicții și ce NU se dă de pomană
Fiind o zi de mare încărcătură spirituală, tradiția populară a transmis câteva interdicții menite să păstreze tihna și sfințenia ei:
Nu se dă sare din casă — se spune că, dacă oferi sare, nu va mai fi smântână la vaci în gospodăria ta. De aceea, se evită complet gestul, oricât de mic ar părea.
Nu se împrumută bani sau obiecte — se consideră că astfel se „iese” cu norocul din casă și se diminuează belșugul familiei. Chiar și o sumă simbolică este amânată pentru o altă zi.
Nu se lucrează pământul — credința spune că tot ce s-ar pune în brazdă de Înălțare „nu rodește”. Gospodarii lasă sapa și plugul deoparte, oferind pământului răgaz.
Nu se face curățenie — spălatul, călcatul sau cusutul sunt lăsate pe altă zi, fiind văzute ca treburi care tulbură sfințenia momentului și aduc ghinion. Gospodinele sunt încurajate să-și îndrepte energia spre participarea la slujbă și milostenie, nu spre munci casnice.
În privința pomenilor, se păstrează darurile de hrană menționate mai sus, însă nu se dă niciodată de pomană sare în această zi. Se împarte, în schimb, mâncare gătită sau produse simple ale casei, oferite cu blândețe și fără fast.
În multe sate și orașe, familiile păstrează rânduiala întâlnirii la masă după slujbă, cu bucate cumpătate și cu amintirea celor plecați. Salutul zilei răsună din nou, cu bucurie: „Hristos S-a Înălțat!”
