Vicepremierul Oana Gheorghiu critică modul în care sunt administrate companiile de stat din portofoliul Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), denunțând existența unor planuri de restructurare „copy-paste”, absența intervenției acționarului majoritar și menținerea unor structuri considerate ineficiente și politizate. Mesajul său mizează pe ideea că o reformă autentică nu poate fi înlocuită prin documente reluate din șabloane și că statul are obligația de a proteja patrimoniul public.
Critici dure la adresa AAAS
În viziunea demnitarului, în companiile aflate în coordonarea AAAS s-ar fi instalat un climat de haos administrativ, întreținut de planuri standardizate, repetate de la o societate la alta. Practica „copy-paste” – evocată insistent în mesaj – sugerează absența unei analize reale a fiecărei companii, cu particularitățile și vulnerabilitățile ei. Această uniformizare ar lăsa neatinse cauzele care frânează performanța: organigrame încărcate, responsabilități difuze și decizii împinse pe linie politică.
Un alt punct sensibil este rolul acționarului majoritar. Potrivit vicepremierului, lipsa implicării directe în corectarea derapajelor administrative perpetuează starea de blocaj. Fără cerințe ferme și fără criterii clare de performanță, planurile riscă să rămână simple exerciții birocratice, fără impact asupra costurilor sau calității serviciilor livrate. Tot aici este invocată și menținerea unor structuri politizate, care ar inhiba profesionalizarea managementului.
„Când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă.”
Proverbul utilizat ca motto amplifică mesajul: dacă statul nu își exercită ferm rolul de proprietar, apar spații în care deciziile se iau după alte criterii decât interesul public. În acest registru, apelul la responsabilitate este dublat de critica față de documentele generice, care, în loc să rezolve probleme, le camuflează.
„Reforma nu vine de la sine”
Vicepremierul subliniază că adevărata reformă presupune planuri de restructurare adaptate situației fiecărei companii și intervenții punctuale acolo unde performanța lipsește. Obiectivul explicit: oprirea risipei banilor publici și protejarea activelor deținute de stat. În locul schițelor generice, sunt reclamate analize care să identifice exact ce merge, ce trebuie corectat și cine răspunde pentru implementare.
Din aceeași perspectivă, critica atinge și zona guvernanței: acolo unde acționarul majoritar nu își exercită prerogativele, mecanismele de control devin formale. Iar atunci când structurile de conducere rămân politizate, direcția companiilor poate devia de la interesul contribuabililor. În mesajul transmis, accentul cade pe nevoia de responsabilitate, transparență și decizii luate pe criterii economice, nu pe reflexe administrative.
Ideea centrală este clară: pentru a reda sens planurilor de reorganizare, acestea trebuie să pornească de la date, diagnoză și obiective măsurabile, nu de la tipare reciclate. Numai astfel se pot evita situațiile în care aceleași fraze se regăsesc în dosarele mai multor societăți, fără legătură cu realitatea lor operațională și financiară.
Mesajul public al Oanei Gheorghiu readuce în prim-plan discuția despre calitatea guvernanței în companiile de stat și despre cum trebuie exercitat rolul proprietarului, astfel încât interesul public să fie efectiv protejat.
