Un student din Bristol, Zac Summers-Cameron, și-a pierdut viața la doar 22 de ani, după un an și jumătate de luptă cu o boală agresivă. Povestea lui începe cu o interpretare greșită a simptomelor și se încheie pe 27 noiembrie 2025, dată la care familia a anunțat decesul. Cazul scoate la lumină cât de important este ca semnele de alarmă să fie investigate rapid și temeinic, mai ales când apar la tineri aparent sănătoși.
Ce simptome a avut tânărul
Primele semne au apărut în iunie 2024: dureri și umflături în zona intimă, însoțite de disconfort abdominal. La controlul inițial, medicul de familie a considerat că este vorba despre o infecție și i-a prescris antibiotice. În lunile următoare, starea lui Zac s-a agravat vizibil: durerea s-a intensificat și a coborât spre picior, afectându-i mobilitatea. Deși a revenit de mai multe ori la medic și s-a prezentat de două ori la urgențe, nu s-au solicitat investigații suplimentare care să explice evoluția simptomelor.
Drumul spre diagnostic și tratament
Abia în septembrie 2024, la insistențele mamei, a făcut o ecografie în privat. Rezultatul a dus la internarea imediată. Câteva zile mai târziu, un CT a confirmat diagnosticul: cancer testicular în stadiul III, cu metastaze la plămâni, ficat și abdomen. În acel moment, familia a primit o estimare a șanselor de reușită a tratamentului.
„Ni s-a spus atunci că avea 60% șanse de supraviețuire”, a povestit mama lui Zac.
A urmat un parcurs medical intens: 15 luni de chimioterapie agresivă, urmate de două cicluri de chimioterapie în doze mari, cu transplant de celule stem. În pofida acestor eforturi, organismul tânărului nu a mai putut lupta.
„Este o tragedie care nu ar fi trebuit să se întâmple”, a spus mama sa. „Nu acceptați un refuz. Dacă aveți simptome precum noduli, umflături sau dureri, cereți investigații amănunțite și insistați pentru un control imagistic”.
Mesajul familiei este clar și ferm: „Nu acceptați un refuz”. Atunci când apar semne precum noduli, umflături sau dureri persistente, o evaluare completă — inclusiv imagistică — poate face diferența. În această situație, presiunea pusă de cei dragi pentru a efectua o ecografie a dus, în cele din urmă, la depistarea bolii, însă târziu, când deja existau metastaze.
Povestea lui Zac readuce în atenție importanța insistenței pentru răspunsuri clare și teste adecvate atunci când simptomele nu se ameliorează. Familia sa vorbește deschis despre traseul dureros parcurs între iunie 2024 și noiembrie 2025, pentru a sublinia că ascultarea propriului corp și căutarea unei a doua opinii pot fi pași esențiali atunci când apar îndoieli.
